1. [DEX '09] CUPIT, -Ă, cupiți, -te, adj. (Reg.) Zgârcit. – Din cupi (puțin folosit, „a strânge” < sb.).
2. [MDA2] cupit, ~ă a [At: SĂM. I, 120 / Pl: ~iți, ~e / E: cupi] 1 (Mai ales d. o cusătură) Încrețit. 2 (Reg; fig) Zgârcit. 3 (Olt; pex) Strâns2. 4 (D. pâine) Cocoloșit2. 5 (Olt) Surprins2. 6 (Olt) Cuprins2. 7 (Olt; d. oameni) Încolțit pentru a fi bătut. 8 (Reg; d. fierul plugului) Aplecat2.
3. [MDA2] cupit1 sn [At: MDA ms / Pl: ~uri / E: cupi] 1 Cupire (1). 2 (Olt; pex) Strângere. 3 Cupire (4). 4 (Olt) Încolțire. 5 (Olt) Surprindere. 6 (Olt) Cuprindere. 7-8 (Reg) Cupire (8-9).
4. [CADE] ❍ CUPIT adj. și sm. Sgîrcit, avar: tată-său era un ~ d’ăia de-și mînca de sub unghie (RV.-CRG.).
5. [DEX '98] CUPIT, -Ă, cupiți, -te, adj. (Reg.) Zgârcit. – Din cupi (puțin folosit, „a strânge” < scr.).
6. [DLRLC] CUPIT, -Ă, cupiți, -te, adj. (Regional) Zgîrcit, avar. Bogații cei cupiți și calici. VISSARION, B. 144.
7. [DLRM] CUPIT, -Ă, cupiți, -te, adj. (Reg.) Zgîrcit. – Din cupi (puțin folosit, <sb. kupiti « a strînge, a îngrămădi »).
8. [Scriban] cupít, -ă adj. (d. cupesc). Vest. Rar. Avar, zgîrcit.
9. [MDA2] cupi [At: RĂDULESCU-CODIN / E: srb, ucr купити] (Reg) 1 vt A coase cu împunsături rare și neegale, făcând ca materialul să se încrețească. 2 vr (Olt; pex) A se strânge. 3 vr (D. pâine) A se cocoloși. 4 vt (Olt) A încolți. 5 vt (Olt) A surprinde. 6 vt (Olt) A cuprinde. 7-8 vt (Olt) A încolți pe cineva și a-l bate. 9 vt (Reg) A apleca partea cea lată a fierului plugului.
10. [CADE] ❍ CUPI (-pesc) vb. tr. Olten. 1 A prinde, a surprinde: l-a cupit tocmai cînd nu se aștepta ¶ 2 A încolți și a bate strașnic: pe panduri i-au cupit rău Turcii la munte (R.-COD.) ¶ 3 A strînge prea tare ața, cînd se coase, astfel că cusătura se încrețește (CIAUȘ.) ¶ 4 Băn. A face crețuri, cute, la o pînză [srb. kupiti].
11. [Scriban] cupésc v. tr. (vsl. kupiti, a aduna, d. kupŭ, grămadă. V. căpiță). Olt. Munt. Mold. Cos greșit întinzînd prea tare o bucată de stofă așa în cît bucata opusă rămîne maĭ strînsă și se încrețește. Men. Găbuĭesc, pun mîna pe cineva. V. zgîrcesc.
12. [DOOM 3] cupit (reg.) adj. m., pl. cupiți; f. cupită, pl. cupite
13. [DOOM 2] cupit (reg.) adj. m., pl. cupiți; f. cupită, pl. cupite
14. [DER] cupi (-pesc, -it), vb. – 1. A însăila un material, printr-o cusătură ușoară. – 2. A încolți, a strînge. – 3. A coborî brăzdarul plugului. Sb. kupiti „a aduna, a strînge” (DAR). – Der. cupit, adj. (Trans., avar, zgîrcit); cupenie, s. f. (avariție). Cf. cupeț.
15. [DAR] cupit, cupită, cupiți, cupite, adj. (reg.) 1. încrețit, zbârcit, cu cute. 2. (fig.) avar, zgârcit.
16. [DAR] cupi, cupesc, vb. IV (reg.) 1. a coase cu împunsături rare, strângând ața; a (se) strânge, a (se) încreți. 2. a încolți, a strâmtora (pe cineva).
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL