1. [MDA2] contenit1 sn [At: DA ms / V: ~tin~ / Pl: ~uri / E: conteni] 1 Contenire (1). 2 (Reg) Loc de pășune rezervat anumitor vite.
2. [MDA2] contenit2, ~ă a [At: CORESI, LIT. I2, 357 / V: ~nat / Pl: ~iți, ~e / E: conteni] 1 Încetat. 2 Împiedicat. 3 Înfrânat. 4 Interzis. 5 Stăpânit.
3. [Scriban] contenít, -ă adj. (d. contenesc). Vechĭ. Rezervat, moderat, înfrînat, cumpătat: om contenit la toate (Cost.). – Și cu-.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL