1. [DEX '09] CUMPĂTARE, cumpătări, s. f. Măsură, moderație (la mâncare și la băutură); sobrietate. – V. cumpăta.
2. [MDA2] cumpătare sf [At: N. COSTIN, ap. LET. II 67/14 / Pl: ~tări / E: cumpăta] (Înv) Potrivire. 2 Dispunere. 3 Îndurare. 4 Uneltire. 5 Determinare a cuiva să facă ceva Si: cumpătat1 (5). 6 Străduință. 7 Economisire. 8 Păstrare. 9 Menajare. 10 Moderație. 11 Stăpânire de sine Si: cumpătat1 (11). 12 Fel de a fi calculat Si: cumpătat1 (12). 13 (Iuz) Calificativ reverențios pentru domnitori în actele scrise.
3. [CADE] CUMPĂTARE sf. 1 Măsură, moderațiune ¶ 2 Abținere, înfrînare, măsură la mîncare și băutură ¶ ¶ C. NECUMPĂTARE [cumpăta].
4. [DLRLC] CUMPĂTARE s. f. Măsură, moderație (mai ales cu privire la mîncare și băutură); înfrînare, sobrietate. La mîncare să ai cumpătare și la băutură să fii cu măsură. POP.
5. [DLRM] CUMPĂTARE s. f. Măsură, moderație (la mîncare și la băutură); sobrietate. – V. cumpăta.
6. [Șăineanu, ed. VI] cumpătare f. 1. măsură, moderațiune; 2. abținere dela băuturi și mâncări multe.
7. [Scriban] cumpătáre f., pl. ărĭ. Moderațiune, înfrînare, sobrietate.
8. [DEX '09] CUMPĂTA, cumpătez, vb. I. Tranz. și refl. 1. (Rar) A (se) restrânge, a (se) modera, a (se) tempera. ♦ Tranz. (Reg.) A cruța, a economisi; a menaja. 2. (Înv. și reg.) A (se) îndruma; a (se) decide. – Lat. *compitare (= computare).
9. [MDA2] cumpăta [At: PSALT. 31/22 / Pzi: cumpăt, (rar cumpet) și ~tez (rar ~petez) / E: ml *compitare (= computare)] (Înv) 1 vt A potrivi. 2 vt A dispune. 3 vt A îndruma. 4 vt A pune la cale. 5 vt A determina pe cineva să facă un lucru. 6 vr A se strădui. 1 vt A economisi. 8 vt A păstra. 9 vt A menaja. 10-11 vtr A (se) modera. 12-13 vtr A (se) stăpâni. 14 vt A dilua o băutură alcoolică. 15 vti (Înv) A alerga.
10. [CADE] CUMPĂTA (-tez) I. vb. tr. 1 A restrînge, a modera, a face să păstreze oare-care măsură ¶ 2 Trans. A îndemna, a pune la cale pe cineva, a-l pune să facă un lucru: la ce pacoste grea m’ai cumpătat tu pe mine (MERA) ¶ 3 A cruța. II. vb. refl. ‡ A se strădui: cu mare osidie s’au cumpătat ... de au găsit izvorul vieții cel nescăzut (PRV.-MB.) [lat. vulg. * compĭtare < computare].
11. [CADE] CUMPĂTAT adj. 1 p. CUMPĂTA ¶ ¶ C. NECUMPĂTAT ¶ 2 Cu măsură, în spec. la mîncare și băutură, înfrînat ¶ 3 Așezat, astîmpărat, cuminte: cu rostul ei cel blajin, cu purtarea cea ~ă, se făcu de o iubiră pînă și cumnatele ei (ISP.).
12. [DLRM] CUMPĂTA, cumpătez, vb. I. Tranz. și refl. (Rar) 1. A (se) restrînge, a (se) modera, a (se) tempera. ♦ Tranz. (Reg.) A cruța, a economisi; a menaja. 2. A (se) îndruma; a (se) decide. – Lat. computare (= computare).
13. [Scriban] cumpătéz v. tr. (d. cumpăt). Rar. Moderez, înfrînez, opresc de la ceva. Îndemn. Vechĭ. Mă sforțez, mă străduĭesc.
14. [DOOM 3] cumpătare s. f., g.-d. art. cumpătării
15. [DOOM 2] cumpătare s. f., g.-d. art. cumpătării
16. [DOOM 3] cumpăta (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. cumpătez, 3 cumpătează; conj. prez. 1 sg. să cumpătez, 3 să cumpăteze
17. [DOOM 2] cumpăta (a ~) (rar) vb., ind. prez. 3 cumpătează
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL