1. [DEX '09] CUMPĂRĂTURĂ, cumpărături, s. f. Faptul de a cumpăra; (concr.) obiect cumpărat; târguială. – Cumpăra + suf. -ătură.
2. [MDA2] cumpărătură sf [At: (a. 1605) URICARIUL I, 159 / Pl: ~ri / E: cumpăra + -(ă)tură)] 1 Cumpărare (1). 2 Marfa cumpărată. 3 (Ccr; mpl) Obiecte cumpărate în diferite prăvălii Si: târguială.
3. [CADE] CUMPĂRĂTURĂ (pl. -turi) sf. 1 Faptul de a cumpăra ¶ 2 Lucrul cumpărat, tîrguială: a făcut mai multe cumpărături prin oraș.
4. [DLRLC] CUMPĂRĂTURĂ, cumpărături, s. f. Faptul de a cumpăra, cumpărare; (concretizat, de obicei la pl.) obiect cumpărat, tîrguială. Ți-a ajuns o vorbă... în auz și ai zăbovit după ce făcuseși cumpărăturile. PAS, Z. I 193. Spuneau unii și alții că ar fi nevoie să vie vreun judecător de la tîrg, să cerceteze... dacă se află hîrtia lor de cumpărătură de la Dorna. SADOVEANU, B. 216. Da, da... vorbi moșul, lăsînd cumpărătura pe masă. DUNĂREANU, CH. 14. Am dat 30 [de galbeni] pentru tipărirea istoriei mele și pentru cumpărătura unor cărți trebuincioase. KOGĂLNICEANU, S. 101.
5. [DLRM] CUMPĂRĂTURĂ, cumpărături, s. f. Faptul de a cumpăra; (concr.) obiect cumpărat; tîrguială. – Din cumpăra + suf. -(ă)tură.
6. [Șăineanu, ed. VI] cumpărătură f. rezultatul cumpărării, lucru cumpărat.
7. [Scriban] cumpărătúră f., pl. ĭ. Lucru cumpărat: am fost în tîrg și am adus o mulțime de cumpărăturĭ.
8. [DOOM 3] cumpărătură s. f., g.-d. art. cumpărăturii; pl. cumpărături
9. [DOOM 2] cumpărătură s. f., g.-d. art. cumpărăturii; pl. cumpărături
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL