1. [DEX '09] CUMNĂȚICĂ, cumnățele, s. f. (Fam.) Diminutiv al lui cumnată. – Cumnată + suf. -ică.
2. [MDA2] cumnățică sf [At: ALECSANDRI, T. 1098 / Pl: ~țele / E: cumnată + -ică] 1-2 (Șhp) Cumnată (1) (dragă) Si: cumnățea.
3. [CADE] CUMNĂȚICĂ (pl. -țele) sf. dim. CUMNATĂ.
4. [DLRLC] CUMNĂȚICĂ, cumnățele, s. f. (Familiar) Diminutiv al lui cumnată. Trebuie să știi, cumnățică, că de cînd m-am dezbărat de Calipsița și Aristița... am întinerii. ALECSANDRI, T. I 174. – Forme gramaticale: gen.-dat. sg. cumnățelei și (rar) cumnățicăi (ALECSANDRI, T. I 71).
5. [DLRM] CUMNĂȚICĂ, cumnățele, s. f. (Fam.) Diminutiv al lui cumnată.
6. [DOOM 3] cumnățică (fam.) s. f., g.-d. art. cumnățelei; pl. cumnățele
7. [DOOM 2] cumnățică (fam.) s. f., g.-d. art. cumnățelei; pl. cumnățele, art. cumnățelele
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL