1. [DEX '09] CUMINȚIE s. f. (Rar) Cumințenie (1). – Cuminte + suf. -ie.
2. [MDA2] cuminție sf [At: ALECSANDRI, T. 1221 / Pl: ~ii / E: cuminte + -ie] (Rar) 1-7 Cumințenie (1-7).
3. [CADE] CUMINȚIE sf. – CUMINȚENIE: ne-am lăsat amîndoi de nebunii, ca să intrăm în calea cuminției (ALECS.).
4. [DLRLC] CUMINȚIE s. f. (Azi rar) 1. Înțelepciune, deșteptăciune. Adunase-n creier Toată cuminția lumii. COȘBUC, P. I 71. Asculta... la cuminția trecutului, la acele vești din bătrîni. EMINESCU, N. 47. 2. Cumințenie (1), seriozitate. Ne-am lăsat amîndoi de nebunii ca să intrăm în calea cuminției. ALECSANDRI, T. 1221. Alei! doamne, din domnie Ieri ai fost dat la beție; Astăzi veniși la trezie, Dar n-ai prins la cuminție. ALECSANDRI, P. P. 208.
5. [Șăineanu, ed. VI] cuminție f. înțelepciune, prevedere.
6. [Scriban] cumințíe f. Rar. Cumințenie.
7. [DOOM 3] cuminție (rar) s. f., art. cuminția, g.-d. cuminții, art. cuminției
8. [DOOM 2] cuminție (rar) s. f., art. cuminția, g.-d. cuminții, art. cuminției
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL