1. [CADE] CULEȘER, CULIȘER (pl. -re) sn. Făcăleț, mestecău, bățul cu care se mestecă mămăliga: să nu mă faci ... să iau culeșerul din ocniță, și să te desmierd (CRG.) [culeașă].
2. [DLRLC] CULEȘER, culeșere, s. n. (Regional) Făcăleț, melesteu. Să nu mă faci, ia acuș, să ieu culeșerul din ocniță și să te dezmierd cît ești de mare. CREANGĂ, A. 119.
3. [DLRM] CULEȘER, culeșere, s. n. (Reg.) Făcăleț. – Din culeașă (puțin folosit) + suf. -ar.
4. [Șăineanu, ed. VI] culeșer n. Mold. făcăleț: ia făina și culeșerul sau melesteul CR. [V. culeașă).
5. [Scriban] culeșér și culișér n., pl. e (d. culéșă = coleșă. D. rom. vine rut. kulišir). Mold. nord. Făcăleț, melesteŭ.
6. [CADE] CULIȘER 👉 CULEȘER.
7. [DOOM 3] culeșer s. n., pl. culeșere
8. [DOOM 2] culeșer s. n., pl. culeșere
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL