1. [DEX '09] CULATĂ, culate, s. f. Partea dinapoi a țevii unei arme de foc, în care se află locașul închizătorului. – Din it. culatta.
2. [MDA2] culată sf [At: DICȚ. / Pl: ~te / E: it culatta] Partea din spate a țevii unei arme de foc, unde se află locașul închizătorului.
3. [CADE] * CULATĂ (pl. -te) sf. ⚔️ Partea de jos a țevii unui tun opusă gurii (🖼 1666) [it.].
4. [DLRM] CULATĂ, culate, s. f. Partea dinapoi a țevii unei arme de foc, pe unde se introduce cartușul. – It. culatta.
5. [DN] CULATĂ s.f. Partea dinapoi a țevii unei guri de foc; chiulasă (2) [în DN]. [< it. culatta].
6. [MDN '00] CULATĂ s. f. partea dinapoi a țevii unei guri de foc. (< it. culatta)
7. [Scriban] *culátă f., pl. e (it. culatta, d. culo, cur. V. cur 1). Partea din apoĭ a țeviĭ tunuluĭ orĭ puștiĭ.
8. [DOOM 3] culată s. f., g.-d. art. culatei; pl. culate
9. [DOOM 2] culată s. f., g.-d. art. culatei; pl. culate
10. [DER] culată (culate), s. f. – Partea dinapoi a țevii unei arme de foc. It. culatta (sec. XIX).
11. [DER] cula (-lez, -at), vb. – A nimici, a distruge, a scoate din luptă (un adversar, în afaceri). Fr. couler. – Der. culaj, s. n. (pierdere), din fr. coulage; culant, adj., din fr. coulant; culanță, s. f. (rapiditate, eficiență, spontaneitate în afaceri), der. intern. Sînt galicisme. Aceleiași rădăcini îi aparține culisă, s. f., din fr. coulisse.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL