1. [DEX '09] CUIUȚ, cuiuțe, s. n. (Reg.) Cuișor (1). [Pr.: cu-iuț] – Cui + suf. -uț.
2. [MDA2] cuiuț sn [At: DA ms / P: cu-i~ / Pl: ~e / E: cui + uț] (Șhp) 1-2 Cuișor (1-2).
3. [CADE] CUIUȚ (pl. -țe) sn. dim. CUIU: Am o lădiță Plină de ~e (GOR.) (ghicitoarea despre „gură”).
4. [DLRM] CUIUȚ, cuiuțe, s. n. (Reg.) Cuișor. – Din cui + suf. -iț.
5. [DOOM 3] cuiuț (reg.) s. n., pl. cuiuțe
6. [DOOM 2] cuiuț (reg.) s. n., pl. cuiuțe
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL