1. [DEX '09] CUHNE s. f. v. cuhnie.
2. [MDA2] cuhne sf vz cuhnie
3. [CADE] ‡ CUHNE1 sf. Trăsură închisă, numită și „cămară”: puindu-l într’o ~ cu șase cai, au purces cu boierii spre mănăstirea Argeșului (LET.).
4. [DLRM] CUHNE s. f. v. cuhnie.
5. [Scriban] cúhne f. (rut. rus. kúhnĕa, pol. kuchnia, d. vgerm. kúchina, ngerm. küche, d. lat. coquina, id.; sîrb. kujna). Nord. Bucătărie. Vechĭ. Butcă (cupeŭ). – În vest și cuĭne (d. sîrb.).
6. [DEX '09] CUHNIE, cuhnii, s. f. (Reg.) 1. Bucătărie. ♦ Bucătăria principală a mănăstirilor și cea de vară a gospodăriilor țărănești. 2. Clădire modestă; cameră sărăcăcioasă. [Var.: cuhne, cuină, cuine, cuinie s. f.] – Din ucr. kuhnja.
7. [DEX '09] CUINĂ s. f. v. cuhnie.
8. [DEX '09] CUINE s. f. v. cuhnie.
9. [DEX '09] CUINIE s. f. v. cuhnie.
10. [MDA2] cogne sf vz cuhne
11. [MDA2] cohnă sf vz cuhnă
12. [MDA2] coihă sf vz cuhnie
13. [MDA2] coină sf vz cuhne
14. [MDA2] comne sf vz cuhnă
15. [MDA2] comnie sf vz cuhnă
16. [MDA2] conihă sf vz cuhnie
17. [MDA2] cucnă sf vz cuhnie
18. [MDA2] cucnie sf vz cuhnie
19. [MDA2] cuhnă sf vz cuhnie
20. [MDA2] cuhnie sf [At: URECHE, ap. LET. I, 105/1 / V: (Mun) cucn~, (Olt; Trs) cun~, (Mun) cuin~, (Trs) ~nă, (Mar) ~ne, (Ban) cună, (Trs; Ban) cuină, (Ban) cohnă, cogne, (Trs) cunhă, conihă, cumnă, comne, coină, coihă / Pl: ~ii / E: cf ucr кухня] (Reg) 1 Bucătărie. 2 Bucătărie de vară. 3 Bucătărie de campanie. 4 (Pgn) Loc unde se gătește mâncare. 5 Bucătăria principală a unei mănăstiri. 6 Totalitatea alimentelor pentru întreținerea unei gospodării. 7 Locuință modestă cu camere mici, pentru personalul casnic. 8 Încăpere mică și sărăcăcioasă. 9 Trăsură închisă.
21. [MDA2] cuină sf vz cuhnie
22. [MDA2] cuinie sf vz cuhnie
23. [MDA2] cumnă sf vz cuhnie
24. [MDA2] cună sf vz cuhnie
25. [MDA2] cunhă sf vz cuhne
26. [MDA2] cunie sf vz cuhne
27. [CADE] COMNE sf. Trans. (VIC.) (DENS.) Bucătărie [ung. konyha].
28. [CADE] CUHN(I)E2, Trans. CUHNĂ sf. Bucătărie: au dărămat cuhnea cu ogeac cu tot (I.-GH.) [rut. rus. pol.].
29. [CADE] ❍ CUINĂ (pl. -ne) sf. Băn. Trans. = CUHNIE.
30. [DLRLC] CUHNIE, cuhnii, s. f. (Regional) 1. Bucătărie. La cuhnia conacului lui Grigore Vîrnav s-au tăiat în acele zile... douăzeci și opt de curcani. GALAN, Z. R. 75. Dimineața, cînd a vîrît capul în cuhnia strîmtă a gospodinei, căutînd apă... Ana Cișcova cînta, potrivindu-și în spelci de sîrmă cozile. SADOVEANU, N. P. 185. Cucoana Paraschiva, din cuhnia în care priveghea bătutul putineilor, îl zărea cu coada ochilor. MACEDONSKI, O. III 5. 2. Clădire modestă, cu încăperi mici; cameră sărăcăcioasă. Cînd se uită în colțul cuhniei și văzu patul strîmb, tare ca piatra, o cuprinse frica de noapte. CAMILAR, TEM. 244. Flăcăul intră într-un fel de cuhnie străveche. CAMILAR, N. II 21. – Pronunțat: -ni-e. – Variante: cuhne (SADOVEANU, N. F. 14, NEGRUZZI, S. II 236, I. IONESCU, D. 206). cuină (DUMITRIU, V. L. 19, ODOBESCU, S. I 126), cuine (CARAGIALE, O. VII 37), cuinie (ODOBESCU, S. A. 130) s. f.
31. [DLRLC] CUINIE s. f. v. cuhnie.
32. [DLRM] CUHNIE, cuhnii, s. f. (Reg.) 1. Bucătărie. 2. Clădire modestă; cameră sărăcăcioasă. [Var.: cuhne, cuină, cuine, cuinie s. f.] – Ucr. rus kuhnja.
33. [Șăineanu, ed. VI] cuhnie f. Mold. cuine. [Rus. KUHNĬA].
34. [Șăineanu, ed. VI] cuine f. bucătărie. [Serb. KUINA].
35. [Scriban] cúĭne, V. cuhne.
36. [DOOM 3] cuhnie (înv.) (desp. -ni-e) s. f., art. cuhnia (desp. -ni-a), g.-d. art. cuhniei; pl. cuhnii, art. cuhniile (desp. -ni-i-)
37. [DOOM 2] cuhnie (reg.) (-ni-e) s. f., art. cuhnia (-ni-a), g.-d. art. cuhniei; pl. cuhnii, art. cuhniile (-ni-i-)
38. [DER] cuhnie (cuhnii), s. f. – 1. Bucătărie. – 2. Dependință, cameră ocupată de servitori. – 3. (Înv.) Trăsură. – Var. cuhne, cu(h)nă, cuină. Sl. (rus., rut., slov., cr.) kuhnja, sb. kuina (Miklosich, Slaw. Elem., 27: Cihac, II, 86); cf. ngr. ϰούχνη (Meyer, Neugr. St., II, 37).
39. [Onomastic] CUHNE subst. 1. – Oana (C Bog) și, Cuhnia, Onea (Sd VI 143); probabil același: Cuhnești s. (Dm) și Cuhniești s. (C Bog). 2. Fără h: Cunie, moșn. (16 B VI 125); 3. Cănești s. (17 B 1 320).
40. [DRAM 2021] cúhne, s.f. v. cuhnă.
41. [DRAM 2015] cuhnă, cuhne, (cugne, cuhe, cohe), s.f. – (reg.) 1. Horincie (ALR, 1956: 247). 2. Bucătărie (ALR, 1956: 1091). Atestat cu acest sens și în Maramureșul din dreapta Tisei (Biserica Albă). ♦ Atestat sec. XV (Mihăilă, 1974). – Din ucr. kuhnja (DEX, MDA) < vgerm. kuchina, ngerm. Küche < lat. coquina (Scriban).
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL