1. [MDA2] cufrânge vt [At: ALEXICI, L. P. 205 / Pzi: ~âng / E: ml *cofrango, -ere] (Pop; în descântece) A frânge.
2. [DER] cufrînge (-g, -nt), vb. – A sparge, a face bucăți. Probabil der. internă de la frînge „a sparge”, cu același prefix ca în cofleși, copleși, comînji, cotropi. După Philippide, ZRPh., XXXI (1907), 309; REW 2139 și DAR, din lat. *confrango, în loc de confringo. Ipoteza nu este imposibilă; însă trebuie să observăm că termenul rom. nu este curent, și apare numai în unele formule de vrăjitorie, unde se găsesc din plin de obicei creațiile spontane.
3. [DAR] cufrânge, cufrâng, vb. III (înv.) a frânge.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL