1. [DEX '09] CUCURIGAT s. n. (Rar) Faptul de a cucuriga; sunete caracteristice scoase de cocoș. – V. cucuriga.
2. [MDA2] cucurigat sn [At: SANDU-ALDEA, A. M. 89 / V: cutc~ / Pl: ~uri / E: cucuriga1)] Cântatul cocoșilor.
3. [DEX '98] CUCURIGAT s. n. Faptul de a cucuriga; sunete caracteristice scoase de cocoș. – V. cucuriga.
4. [DLRLC] CUCURIGAT s. n. Cîntecul cocoșului. Cucurigatul cocoșilor pluti peste satul adormit, vestind apropierea zilei. SANDU-ALDEA, U. P. 173.
5. [DLRM] CUCURIGAT s. n. Faptul de a cucuriga ; sunetele caracteristice scoase de cocoș.
6. [DEX '09] CUCURIGA, pers. 3 cucurigă, vb. I. Intranz. (Rar; despre cocoși) A scoate sunete caracteristice speciei. [Var.: cucurigi vb. IV] – Din cucurigu.
7. [DEX '09] CUCURIGI vb. IV v. cucuriga.
8. [MDA2] cucuriga1 [At: ALECSANDRI, T. 252 / V: cutc~, cutcurica, ~igi / Pzi: ~rig și ~gesc, (3) ~rigă / E: cucurigu] 1 vi (D. cocoș) A cânta. 2 vt (D. oameni) A țipa cuiva „cucurigu” în urechi. 3 vt (Fig; d. oameni) A striga pe cineva.
9. [MDA2] cucurigi v vz cucuriga1
10. [MDA2] cutcurica v vz cucuriga
11. [MDA2] cutcuriga v vz cucuriga
12. [MDA2] cutcurigi v vz cucuriga
13. [DLRM] CUCURIGA, pers. 3 cucurigă, vb. I. Intranz. (Despre cocoș) A scoate sunete caracteristice speciei. [Var.: cucurigi vb. IV] – Din cucurigu.
14. [DOOM 3] cucurigat (rar) s. n.
15. [DOOM 2] cucurigat (rar) s. n.
16. [DOOM 3] cucuriga (a ~) (rar) vb., ind. prez. 3 cucurigă, imperf. 3 pl. cucurigau; conj. prez. 3 să cucurige
17. [DOOM 2] cucuriga (a ~) (rar) vb., ind. prez. 3 cucurigă
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL