1. [DEX '09] CUCURIGA, pers. 3 cucurigă, vb. I. Intranz. (Rar; despre cocoși) A scoate sunete caracteristice speciei. [Var.: cucurigi vb. IV] – Din cucurigu.
2. [MDA2] cucuriga1 [At: ALECSANDRI, T. 252 / V: cutc~, cutcurica, ~igi / Pzi: ~rig și ~gesc, (3) ~rigă / E: cucurigu] 1 vi (D. cocoș) A cânta. 2 vt (D. oameni) A țipa cuiva „cucurigu” în urechi. 3 vt (Fig; d. oameni) A striga pe cineva.
3. [DLRM] CUCURIGA, pers. 3 cucurigă, vb. I. Intranz. (Despre cocoș) A scoate sunete caracteristice speciei. [Var.: cucurigi vb. IV] – Din cucurigu.
4. [DEX '09] CUCURIGI vb. IV v. cucuriga.
5. [MDA2] cucurigi v vz cucuriga1
6. [MDA2] cutcurica v vz cucuriga
7. [MDA2] cutcuriga v vz cucuriga
8. [MDA2] cutcurigi v vz cucuriga
9. [DOOM 3] cucuriga (a ~) (rar) vb., ind. prez. 3 cucurigă, imperf. 3 pl. cucurigau; conj. prez. 3 să cucurige
10. [DOOM 2] cucuriga (a ~) (rar) vb., ind. prez. 3 cucurigă
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL