1. [MDA2] cuculiu sn [At: PRAV. GOV. 164, ap. TDRG / Pl: ~ii / E: ngr χουχούλον] (Înv) Potcap (1).
2. [CADE] ‡ CUCULIU sbst. CULION [gr.-biz.].
3. [DLRLV] CUCULIU s.n. (Mold., Olt.) Potcap călugăresc. A: Îl aflai cu haina ruptă... și cuculiul denainte. DOSOFTEI, VS. B: Călugărul de-și va lepăda cuculiul său. PRAV. GOV. Etimologie: gr. koukoúlion, sl. kukuIi. Cf. p o t c a p o c.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL