1. [DEX '09] CUCOVĂ, cucove, s. f. (Reg.) Specie de lebădă caracterizată printr-o mică umflătură neagră la rădăcina ciocului; lebădă de vară (Cygnus olor). – Et. nec.
2. [MDA2] cucovă sf [At: POLIZU / V: co~ / Pl: ~ve / E: tc konghu] 1 (Orn; reg) Lebădă de vară (Cygnus olor). 2 (Olt; Trs; dep) Mârțoagă. 3-4 (Reg; dep) Femeie sau fată înaltă și slabă.
3. [CADE] CUCOVĂ, CUCUVĂ (pl. -ve) sf. Varietate de lebădă sălbatică, caracterizată printr’o mică umflătură neagră la rădăcina ciocului (Cynusolor) (🖼 1641): cucovele de baltă țipau cîteodată în marginea trestiilor (D.-ZAMF.).
4. [DEX '98] CUCOVĂ, cucove, s. f. (reg.) Specie de lebădă caracterizată printr-o umflătură neagră la rădăcina ciocului; lebădă de vară (Cygnus olor). – Et. nec.
5. [DLRM] CUCOVĂ, cucove, s. f. Specie de lebădă caracterizată printr-o mică umflătură neagră la rădăcina ciocului (Cygnus olor).
6. [Scriban] cúcovă, V. cucuvă.
7. [MDA2] cocovă sf vz cucovă
8. [CADE] CUCUVĂ 👉 CUCOVĂ.
9. [Scriban] cúcuvă și cúcovă f., pl. e (cp. cu cucuvaĭe și cu turc. kughu, koghe, lebădă. V. și Bern. la kukava). Un fel de lebădă care are o unflătură neagră la rădăcina cĭoculuĭ (cycnus olor).
10. [DOOM 3] cucovă (lebădă) s. f., g.-d. art. cucovei; pl. cucove
11. [DOOM 2] cucovă (reg.) s. f., g.-d. art. cucovei; pl. cucove
12. [DAR] cucovă, cucove, s.f. (reg.) 1. specie de lebădă caracterizată printr-o mică umflătură neagră la rădăcina ciocului; lebădă de vară. 2. cal înalt și slab; mârțoagă.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL