Definiție și ce înseamnă cuaternar

1. [DEX '09] CUATERNAR, -Ă, cuaternari, -e, s. n., adj. 1. S. n. Perioadă a erei neozoice, corespunzătoare ultimelor două milioane de ani, al cărei început este marcat de accentuarea răcirii climei, culminând cu formarea unor imense calote glaciare. 2. Adj. Care se referă la perioada cuaternarului (1). – Din fr. quaternaire, it. quaternario, lat. quaternarius.

2. [MDA2] cuaternar, ~ă [At: DA / V: cva~, ~ă / S: qua~ / E: fr quaternaire, lat quaternarius] 1 sn (Glg) Ultimă perioadă a neozoicului, care durează de la sfârșitul pliocenului până azi. 2 a Specific cuaternarului (1). 3 a Care aparține cuaternarului (1). 4 a Referitor la cuaternar (1). 5 a Care provine din cuaternar (1). 6 a (Chm) Cu patru atomi sau grupări funcționale.

3. [CADE] * CUATERNAR adj. 1 🗺 Teren ~, strat geologic cuprins între terenul pliocen și terenurile recente, și caracterizat prin apariția omului ¶ 2 🔬 Care e compus din patru corpuri simple; în spec. în chimia organică, compusele care conțin, pe lîngă carbon, hidrogen, oxigen și azot [fr.].

4. [DEX '98] CUATERNAR, -Ă, cuaternari, -e, s. n., adj. 1. S. n. Ultima perioadă a neozoicului, care durează de la sfârșitul pliocenului până în zilele noastre. 2. Adj. Care se referă la perioada cuaternarului (1). – Din fr. quaternaire, it. quaternario, lat. quaternarius.

5. [DLRLC] CUATERNAR, -Ă, cuaternari, -e, adj. (În expr.) Era cuaternară = ultima dintre erele geologice, în care apare omul și care continuă și astăzi. Teren cuaternar = strat geologic datînd din era cuaternară și cuprins între terenurile pliocene și cele actuale. – Pronunțat: cua-.

6. [DLRM] CUATERNAR, -Ă, cuaternare, adj. n. și f. (În expr.) Eră cuaternară = ultima dintre erele geologice, în care apare omul (și care continuă și astăzi). Teren cuaternar = strat geologic datînd din era cuaternară cuprins între terenurile pliocene și cele actuale. [Pr.: cua-] – Fr. quaternaire (lat. lit. quaternarius).

7. [DN] CUATERNAR s.n. Ultima perioadă (sistem) a neozoicului, în care apare omul; antropogen. // adj. Care aparține acestei perioade. [Pron. cua-ter-, var. cvaternar s.n. / cf. it. quaternario, fr. quaternaire, lat. quaternarius – al patrulea].

8. [MDN '00] CUATERNAR, -Ă I. adj. format din patru unități; divizibil cu 4. ◊ (chim.; despre substanțe organice) din patru elemente (carbon, hidrogen, oxigen și azot). ◊ (despre măsură, ritm) compus din patru elemente ritmice. II. adj., s. n. (din) ultima perioadă a neozoicului, în care apare omul; antropogen. (< fr. quaternaire, it. quaternario, lat. quaternarius)

9. [Șăineanu, ed. VI] cuaternar a. se zice de un teren geologic de o formațiune mai recentă decât cel calcar.

10. [Scriban] *cŭaternár, -ă adj. (lat. quaternarius). Care se raportă la număru 4, e divizibil pin 4 saŭ valorează 4. Geol. Din era a patra, aceĭa în care trăim noĭ și în care s’aŭ format mariĭ ghețarĭ. S. n., pl. e. Terenu din această eră.

11. [MDA2] cvaternar sn vz cuaternar

12. [DN] CVATERNAR s.n. v. cuaternar.

13. [DOOM 3] cuaternar1 (desp. cua-) adj. m., pl. cuaternari; f. cuaternară, pl. cuaternare

14. [DOOM 3] cuaternar2 (desp. cua-) s. n.

15. [DOOM 2] cuaternar2 (cua-) s. n.

16. [DOOM 2] cuaternar1 (cua-) adj. m., pl. cuaternari; f. cuaternară, pl. cuaternare

17. [MDO] cuaternar (3 sil.)

18. [IVO-III] cuaternar.

19. [DE] CUATERNÁR, perioadă a erei Cenozoice, divizată în Pleistocen și Holocen, corespunzătoare ultimelor două milioane de ani, al cărei început este marcat de accentuarea răcirii climatului, culminînd cu formarea unor imense calote glaciare. În N Europei s-au succedat patru glaciațiuni importante: Günz, Mindel, Riss, Würm, separate prin perioade de relativă încălzire, oscilațiile climatice fiind ilustrate prin extinderea, respectiv restrîngerea florei și faunei. În C. s-au desfășurat cele mai recente faze tectogenetice ale ciclului alpin însoțite de magmatism și a avut loc evoluția hominidelor, de la specia ancestrală Homo habilis la Homo sapiens sapiens. Se mai numește Antropogen.

Sursă: DEX online sub licență GNU GPL

Alte articole interesante...

1. [DEX '98] MEIȘOR, meișori, s. m. Numele a trei plante erbacee din familia gramineelor: […]
1. [MDA2] sanguinarie sf [At: DN4 / Pl: ~ii / E: lat sanguinaria, fr sanguinaire] […]
1. [DFL] Broughtonia sanguinea R. Br. Specie care înflorește primăvara-vara. Flori roșii-purpur, labei în interior […]
1. [DFL] Calothamnus sanguineus R. Br. Specie care înflorește vara. Flori roșii-închis, 4 sepale, 4 […]
1. [DEX '09] SANGVINIC, -Ă, sangvinici, -ce, adj. Sangvin (2). [Var.: sanguinic, -ă adj.] – […]
1. [MDA2] sorbestrea sf [At: GRECESCU, FL. 197 / V: (reg) soarbestre (A: nct) / […]
1. [DEX '09] SANGULIE, sangulii, s. f. (Înv. și pop.) Țesătură foarte fină (de mătase); […]
1. [DEX '09] SANGVINIC, -Ă, sangvinici, -ce, adj. Sangvin (2). [Var.: sanguinic, -ă adj.] – […]
Copyright 2026 © Explicativ.ro