1. [DEX '09] CUANTIFICA, cuantific, vb. I. Tranz. A stabili valorile discrete (discontinue) pe care le poate lua o anumită mărime fizică; a impune astfel de condiții unei mărimi fizice încât valorile sale să varieze în salturi (discontinuu). – După fr. quantifier.
2. [MDA2] cuantifica vt [At: GHEREA, ST. CR. III, 219 / Pzi: ~ific / E: lat quantus, -um] 1 A determina extensiunea predicatului într-o judecată logică, înlocuind înțelesul prin cantitatea lui. 2 A stabili valorile discrete pe care le poate lua o mărime fizică. 3 A impune unei mărimi fizice astfel de condiții încât valorile sale să varieze discontinuu.
3. [DN] CUANTIFICA vb. I. tr. 1. A determina cantitatea a ceva. 2. A stabili valorile discontinue pe care le poate lua o anumită valoare fizică; a impune astfel de condiții unei mărimi fizice încît valorile acesteia să varieze discontinuu; a cuantiza. [Pron. cuan-. / cf. fr. quantifier].
4. [MDN '00] CUANTIFICA vb. tr. 1. (log.) a atribui o cantitate unui termen. 2. a determina cantitatea a ceva. ◊ a preciza cantitatea predicatului în raport cu subiectul. 3. a stabili valorile discontinue pe care le poate lua o anumită mărime fizică; a impune unei mărimi fizice o variație discontinuă, prin cuantă. (după fr. quantifier)
5. [DOOM 3] cuantifica (a ~) (desp. cuan-) vb., ind. prez. 1 sg. cuantific, 2 sg. cuantifici, 3 cuantifică; conj. prez. 1 sg. să cuantific, 3 să cuantifice
6. [DOOM 2] cuantifica (a ~) (cuan-) vb., ind. prez. 3 cuantifică
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL