1. [DEX '09] CTITORICESC, -EASCĂ, ctitoricești, adj. (Rar) Care ține de ctitor sau de ctitorie, privitor la ctitor ori la ctitorie. – Ctitor + suf. -icesc.
2. [MDA2] ctitoricesc, ~ească a [At: URICARIUL I, 267 / Pl: ~ești / E: ctitorie + -esc] (Înv) 1-3 Ctitoresc (1-3).
3. [CADE] CTITORICESC adj. De ctitor.
4. [DEX '98] CTITORICESC, -EASCĂ, ctitoricești, adj. (Rar) Care ține de ctitor sau de ctitorie, privitor la ctitor sau la ctitorie. – Ctitor + suf. -icesc.
5. [DLRLC] CTITORICESC, -EASCĂ, ciitoricești, adj. (Rar) De ctitor, care depinde de o ctitorie. Asemenea drepturi ctitoricești, nimic nu ne spune... prin ce fel de daruri sau de întăriri și le căpătase. ODOBESCU, S. I 416.
6. [DLRM] CTITORICESC, -EASCĂ, ctitoricești, adj. (Rar) Care ține de ctitor sau de ctitorie; privitor la ctitor sau la ctitorie. – Din ctitor + suf. -ic-esc.
7. [Scriban] ctitoricésc, -eáscă adj. (vsl. ktitoričeskiĭ). Vechĭ. De ctitor.
8. [MDA2] ctitoresc, ~ească a [At: POLIZU / Pl: ~ești / E: ctitor + -esc] 1 Referitor la ctitor (1) Si: (înv) ctitoricesc (1). 2 Specific unui ctitor Si: (înv) ctitoricesc (2). 3 Care aparține unui ctitor (1). 4 Care provine de la un ctitor (1). 5 Care depinde de o ctitorie Si: (înv) ctitoricesc (3).
9. [DOOM 3] ctitoricesc (înv.) adj. m., f. ctitoricească; pl. m. și f. ctitoricești
10. [DOOM 2] ctitoricesc (rar) adj. m., f. ctitoricească; pl. m. și f. ctitoricești
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL