1. [DEX '09] CTITORI, ctitoresc, vb. IV. Tranz. A întemeia, a fonda o biserică, o mănăstire; p. ext. a pune bazele unei instituții, unei asociații etc. – Din ctitor.
2. [MDA2] ctitori vt [At: DDRF / Pzi: ~resc / E: ctitor] A întemeia.
3. [DEX '98] CTITORI, ctitoresc, vb. IV. Tranz. A întemeia, a funda o biserică, o mănăstire; p. ext. a pune bazele unei instituții, unei asociații etc. – Din ctitor.
4. [DLRLC] CTITORI, ctitoresc, vb. IV. Tranz. (Cu privire la o biserică, o mănăstire, p. ext. la o instituție, organizație, asociație etc.) A întemeia, a fonda. Schituri ctitorite de voievozi și cneji. LESNEA, I. 8. Mi-a rămas drag acest tîrg... ctitorit de Mihai Viteazul. GALACTION, O. I 13.
5. [DLRM] CTITORI, ctitoresc, vb. IV. Tranz. A întemeia, a funda o biserică, o mănăstire, p. ext. o instituție, o asociație etc. – Din ctitor.
6. [DEX '09] CTITOR, -Ă, ctitori, -e, s. m. și f. Persoană care ctitorește o biserică sau o mănăstire; p. ext. fondator al unei instituții, asociații etc. – Din sl. ktitorŭ.
7. [MDA2] ctitor, ~ă smf [At: (a. 1610) GCR I, 44 / V: (înv) ti~, ~tur / Pl: ~ri, ~re / E: vsl ктиторъ] 1 Persoană care suportă sau contribuie, în parte, la cheltuielile pentru ridicarea și înzestrarea cu odoare a unei biserici sau mănăstiri Si: fundator. 2 (Trs; Mun; imp) Epitrop. 3 (Trs; îf titor) Tutore. 4 (Reg; îf titor) Ziua următoare celei onomastice. 5 (Pex) Fondator al unei asociații, instituții etc.
8. [MDA2] ctitur sm vz ctitor
9. [MDA2] titor sm vz ctitor
10. [CADE] CTITOR sm. 1 ⛪ Întemeietor de biserici, mănăstiri, etc.: mi-a spus cum ~ul bisericii ... s’a călugărit (I.-GH.) ¶ 2 pr. ext. Întemeietor, fondator: Roma n’avea alți ~i decît națiunile ce o împrejmuiau (ODOB.) ¶ 3 ⛪ Epitrop de biserică: ~ii, cîteși patru ... sînt ca și el niște bătrîni ursuzi (CAR.) [vsl. < gr.].
11. [DEX '98] CTITOR, -Ă, ctitori, -e, s. m. și f. Persoană care suportă în total sau în parte cheltuielile pentru ridicarea și înzestrarea unei biserici sau a unei mănăstiri; p. ext. fondator al unei instituții, asociații etc. – Din sl. ktitorŭ.
12. [DLRLC] CTITOR, -Ă, ctitori, -e, s. m. și f. Persoană care suportă (sau contribuie la) cheltuielile pentru ridicarea și înzestrarea unei biserici sau mănăstiri; fondator de biserici sau de mănăstiri; p. ext. întemeietor al unei instituții, organizații, asociații etc. Ctitori de așezăminte. EMINESCU, O. I 150. Radu Racoviță vel-logofăt, cu a hă soție Maria, ctitori. NEGRUZZI, S. I 314. – Variantă: (regional) titor, -ă (SLAVICI, N. I 49) s. m. și f.
13. [DLRLC] TITOR s. m. v. ctitor.
14. [DLRM] CTITOR, -Ă, ctitori, -e, s.m. și f. Persoană care suportă (sau contribuie la) cheltuielile pentru ridicarea și înzestrarea unei biserici sau mănăstiri; p. ext. fondator al unei instituții, asociații etc. – Slav (v. sl. ktitorŭ <gr.).
15. [Șăineanu, ed. VI] ctitor m. 1. întemeietor de locașe sfinte; 2. epitrop de biserică. [Gr. mod.].
16. [Scriban] ctítor m. (vsl. rus. ktitorŭ, d. mgr. ktitor, d. ktizo, fundez). Vechĭ. Fundator, întemeĭetor. Munt. Trans. Epitrop de biserică.
17. [DOOM 3] ctitori (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. ctitoresc, 3 sg. ctitorește, imperf. 1 ctitoream; conj. prez. 1 sg. să ctitoresc, 3 să ctitorească
18. [DOOM 2] ctitori (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. ctitoresc, imperf. 3 sg. ctitorea; conj. prez. 3 să ctitorească
19. [DOOM 3] ctitor s. m., pl. ctitori
20. [DOOM 2] ctitor s. m., pl. ctitori
21. [DER] ctitor (ctitori), s. m. – Fondator, persoană care construiește și înzestrează o biserică. – 2. Fondator, organizator. – 3. (Trans. și Munt.) Econom, curator al unei biserici. – 4. (Trans., înv.) Tutore. Gr. ϰτίτωρ, în parte prin intermediul sl. ktitorĭ, cf. Vasmer, Gr., 65 și 85. – Der. ctitoră, s. f. (fondatoare); ctitori, vb. (a funda); ctitorie, s. f. (fondare); ctitoricesc, adj. (de fondare); ctitornicie, s. f. (fundație; pisanie).
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL