1. [DEX '09] CRUDICIUNE, crudiciuni, s. f. (Reg.) Aliment care se mănâncă crud. – Crud + suf. -iciune.
2. [MDA2] crudiciune [At: CIAUȘANU, GL. / V: ~duc~ / Pl: ~ni / E: crud + -iciune] (Reg) Aliment care se mănâncă crud.
3. [CADE] ❍ CRUDICIUNE sf. Olten. (CIAUȘ.) Dovleac sau porumb necopt [crud].
4. [DLRLC] CRUDICIUNE, crudiciuni, s. f. (Regional) Aliment care nu trebuie fiert sau fript, care se mănîncă crud... În loc de mîncare îi puneau în traistă crudiciuni, prune- acre și ceapă, și-i dădeau drumul. PREDA, Î. 19.
5. [DLRM] CRUDICIUNE, crudiciuni, s. f. (Reg.) Aliment care se mînca crud. – Din crud + suf. -iciune.
6. [MDA2] cruduciune sf vz crudiciune
7. [DOOM 3] crudiciune (reg.) s. f., g.-d. art. crudiciunii; pl. crudiciuni
8. [DOOM 2] crudiciune (reg.) s. f., g.-d. art. crudiciunii; pl. crudiciuni
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL