1. [DEX '09] CRONCĂNITOR, -OARE, croncănitori, -oare, adj. Care croncănește. – Croncăni + suf. -tor.
2. [MDA2] croncănitor, ~oare a [At: ALECSANDRI, P. III, 8 / Pl: ~i, ~oare / E: croncăni + (i)tor] 1 (D. păsări) Care croncănește. 2 (D. sunete) Ca un croncănit.
3. [DLRLC] CRONCĂNITOR, -OARE, croncănitori, -oare, adj. (Despre unele păsări, p. ext. despre sunetul scos de ele) Care croncănește. Salcîmii... leagănă ciori croncănitoare. STANCU, D. 72. Trec corbii-n stoluri, trec mereu, Croncănitori și negri vin. LESNEA, I. 70. Cîrduri de corbi negri, cu zvon croncănitor. ALECSANDRI, P. III 341.
4. [DLRM] CRONCĂNITOR, -OARE, croncănitori, -oare, adj. Care croncănește – Din croncăni + suf. -(i)tor.
5. [Șăineanu, ed. VI] croncănitor a. care croncănește: trece un cârd de corbi iernatici prin văzduh croncănitori AL.
6. [CADE] CRONCĂ(N)ITOR, CLONCĂ(N)ITOR adj. verb. CRONCĂ(N)'I, CLONCĂ(N)'I. Care croncăe: Lungi cîrduri de corbi negri cu svon croncănitor (ALECS.).
7. [DOOM 3] croncănitor adj. m., pl. croncănitori; f. sg. și pl. croncănitoare
8. [DOOM 2] croncănitor adj. m., pl. croncănitori; f. sg. și pl. croncănitoare
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL