1. [DEX '09] CROMIT, cromiți, s. m. Oxid natural dublu de fier și crom, cubic, metalic, negru, întâlnit în rocile eruptive. – Din fr. chromite.
2. [MDA2] cromit sm [At: LTR / Pl: ~iți / E: fr chromite] Oxid natural dublu de fier și crom, cristalizat cubic, metalic, negru, întâlnit în rocile eruptive.
3. [DN] CROMIT s.m. Cromat natural de fier. [< fr. chromite].
4. [MDN '00] CROMIT s. m. cromat natural de fier și crom. (< fr. chromite)
5. [DOOM 3] cromit s. m., pl. cromiți
6. [DOOM 2] cromit s. m., pl. cromiți
7. [DE] CROMÍTE (< fr. {i}) s. n. pl. Grupe de minerali (spineli cromiferi), formate în rocile magmatice ultrabazice. Au culoare neagră, luciu metalic și prezintă proprietăți magnetice. Cel mai important reprezentant este cromitul utilizat ca materie primă la fabricarea produselor refractare cromitice.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL