1. [MDA2] criticat2, ~ă a [At: DA / Pl: ~ați, ~e / E: critica] Căruia i s-a făcut o critică (23).
2. [MDA2] criticat1 sn [At: MDA ms / Pl: ~uri / E: critica] 1-2 Criticare (1-2). 3 Mustrare. 4 Bârfire. 5 Blamare. 6 Cârtire. 7 Critică (23).
3. [DEX '09] CRITICA, critic, vb. I. Tranz. A dezvălui lipsurile, greșelile, defectele unor persoane, ale unei opere, ale unor stări de lucruri (arătând cauzele și indicând mijloacele de îndreptare). ♦ A aprecia valoarea etică, artistică etc. a unei opere. ♦ A arăta cu răutate (sau cu exagerare) părțile slabe ale unui lucru sau ale unei persoane; a comenta în chip răutăcios, născocind lipsuri și greșeli; a bârfi. – Din fr. critiquer.
4. [MDA2] critica vt [At: I. GOLESCU, ap. DA / V: (Trs; înv) ~iza / Pzi: critic / E: fr critiquer] 1 A arăta, după o cercetare atentă, defectele unei lucrări științifice, literare, artistice etc. sau ale unei persoane ori acțiuni. 2 A examina și a evidenția (cu răutate) părțile slabe ale unei persoane, acțiuni etc. 3 A mustra. 4 A bârfi. 5 A blama. 6 A cârti.
5. [MDA2] critiza v vz critica
6. [CADE] * CRITICA (-tic) vb. tr. 1 📝 A cerceta de aproape și a judeca valoarea unei scrieri sau a unei lucrări de artă ¶ 2 A dojeni, a mustra faptele cuiva; a vorbi de rău, a defăima: critica ca să îndrepteze, iar nu pentru ca să descurajeze (I.-GH.) [fr.].
7. [DLRLC] CRITICA, critic, vb. I. Tranz. 1. (Complementul indică opera înfăptuită sau persoana, gruparea, instituția care a înfăptuit-o) A scoate la iveală lipsurile pentru ca, descoperind cauzele și indicînd mijloacele de îndreptare, să se ajungă la lichidarea greșelilor. Organizațiile de partid au datoria să analizeze periodic situația învățămîntului cadrelor din întreprinderea și instituția respectivă, să critice și să tragă la răspundere fără menajamente pe acei activiști care au o atitudine înapoiată față de studiu. SCÎNTEIA, 1953, nr. 2755. ◊ Refl. Marx spunea că revoluția proletară se deosebește, printre altele, de oricare altă revoluție tocmai prin faptul că ea se critică singură și, criticîndu-se, se întărește. STALIN, O. X 345. 2. (În mentalitatea de altădată) A dezvălui lipsurile din acțiunile unor oameni, a arăta defectele unor stări de lucruri fără a indica mijloacele de îndreptare. Eminescu a criticat aspectele negative ale societății din timpul lui. ♦ A dezvălui cu răutate (sau cu exagerare) părțile slabe, defectele unui lucru sau ale unei persoane; a comenta în chip răutăcios, născocind lipsuri și greșeli. V. defăima, bîrfi. Lumea e rea, critică orice pas al unei fete. CONTEMPORANUL, VII 488. Îndată începu a o și critica [piesa de teatru]. NEGRUZZI, S. I 238. În loc să critici greșelile străine, în loc să rîzi de alții, mai bine rîzi de tine. ALEXANDRESCU, P. A. 93.
8. [DLRM] CRITICA, $crític, vb. I. Tranz. A dezvălui lipsurile din acțiunile unor oameni, a arăta defectele unor stări de lucruri (descoperind cauzele și indicând mijloacele de îndreptare). ♦ A arăta cu răutate (sau cu exagerare) părțile slabe ale unui lucru sau ale unei persoane; a comenta în chip răutăcios, născocind lipsuri și greșeli. – Fr. critiquer.
9. [DN] CRITICA vb. I. tr. A da la iveală greșelile, lipsurile (unei persoane, ale unei opere etc.), arătînd cauzele și indicînd mijloacele de remediere, de îndreptare. [P.i. critic. / < fr. critiquer, it. criticare].
10. [MDN '00] CRITICA vb. tr. 1. a dezvălui greșelile, lipsurile unei persoane, ale unei opere etc., arătând cauzele și indicând mijloacele de îndreptare. 2. a arăta cu răutate sau cu exagerare lipsurile sau greșelile cuiva. ◊ (peior.) a vorbi de rău, a bârfi. (< fr. critiquer)
11. [Șăineanu, ed. VI] criticà v. 1. a judeca: a aprecia o operă; 2. a vorbi de rău, a defăima: a critica faptele altuia.
12. [Scriban] *crític, a -á v. tr. (fr. critiquer). Apreciez, judec (în artă orĭ în literatură). Reprob, ocărăsc, mustru.
13. [DOOM 3] critica (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. critic, 2 sg. critici, 3 critică; conj. prez. 1 sg. să critic, 3 să critice
14. [DOOM 2] critica (a ~) vb., ind. prez. 3 critică
15. [Argou] A CRITICA a-i freca ridichea, a lua în colimator, a lua în tărbacă, a lua la tangou, a prelucra, a rade (pe cineva) fără săpun, a regula (pe cineva) cu sula îndoită, a scutura.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL