1. [DEX '09] CRÂSNIC1, crâsnice, s. n. Unealtă de pescuit alcătuită dintr-o plasă (în formă de sac), legată la colțuri de capetele curbate și încrucișate a două nuiele și fixată de o prăjină lungă; halău1. – Cf. bg. krăstnik.
2. [DEX '09] CRÂSNIC2, crâsnici, s. m. (Reg.) Paracliser, țârcovnic. – Cf. bg. krăstnik.
3. [MDA2] crâsnic2 [At: (a. 1739) IORGA, S. D. XIII, 105 / V: cărs~, cărstn~, cârstn~, crăs~, crăzn~, ~âșn~ / Pl: ~ici / E: vsl кръстъ „cruce”, bg кръстник „naș”] 1 sm (Reg) Paracliser. 2 sm Dascăl. 3 sn (Reg) Unealtă de pescuit din două nuiele arcuite și încrucișate, de care se leagă plasa Si: (reg) cereală, ciorpac, comiher, crâstaci, crâstaș (1), difan, hălău, lejnic, leșteu, lingură, năpatcă, posfat, prijinea, rochiu, scârțaș, tărăbuc. 4 (Îs) ~-de-mănă, ~fără-țăpoi (sau tălpoi) Crâsnic (3) fără coadă, ale cărui arcuri sunt prelungite în jos, în forma unor picioare sprijinite pe fundul pârâului Si: crâstaș (2). 5 sn (Ban) Plasă prinsă de doi pari încrucișați, cu care se transportă pleava de la arie.
4. [DEX '98] CRÂSNIC1, crâsnice, s. n. Unealtă de pescuit alcătuită dintr-o plasă (în formă de sac) legată la colțuri de capetele curbate și încrucișate a două nuiele și fixată de o prăjină lungă; halău1. – Cf. bg. krăstnik.
5. [Șăineanu, ed. VI] crâsnic n. Mold. plasă pătrată de prins pește, atârnând de două prăjini încrucișate. [Vorbă identică cu cea precedentă].
6. [MDA2] cârsnic sm vz crâsnic
7. [MDA2] cârstnic sm, sn vz crâsnic
8. [CADE] CÎRSNIC 👉 CRÎSNIC.
9. [CADE] CÎRSTAȘ (pl. -așe) sn. 🐟 CRÎSNIC [srb. krstaš].
10. [CADE] CÎRSTNIC – CRÎSNIC.
11. [CADE] CRÎSNIC, CÎRSNIC, CÎRSTNIC I. sm. Trans. Bucov. ⛪ Paracliser: crîsnicul servește ca paraclisier la ceremoniile divine și scoate de la oameni simbria popii (FR.-CDR.). II. (pl. -ice) sn. 1 🐟 Unealtă de pescuit, uneori în formă de sac, mai adesea alcătuită dintr’o plasă în patru colțuri prinse de niște nuiele groase, îndoite ca un cerc și puse cruciș una peste alta (🖼 1595): sacul de pește sau crîsnicul e un fel de împletitură de tort foarte rară în formă pătrată (MAR.); chiticii se prind ori cu crîsnicul ori cu volocul (ȘEZ.) ¶ 2 Băn. 🚜 Un fel de plasă prinsă de doi pari (numiți „pile”) cu care se cară pleava de la arie [vsl. krŭstnikŭ < krŭstŭ].
12. [CADE] NĂPATCĂ sf. Mold. 🐟 CRÎSNIC2 1: nu era decît pește și fel de fel de lighioi de apă prinse... cînd cu napatca, cînd cu cîrligele (FLOR.) [rut. napadka].
13. [DLRLC] CRÎSNIC1, crîsnici, s. m. (Transilv., Bucov.) Dascăl de biserică; paracliser, țîrcovnic. În mijlocul secerătorilor i se ivea totdeauna Simina, fata crîsnicului de la Zimbru. SLAVICI, O. I 213.
14. [DLRLC] CRÎSNIC2, crîsnice, s. n. (Mold., Transilv., Bucov.) Unealtă de pescuit alcătuită dintr-o plasă legată de două bețe așezate în cruce și fixate la o prăjină lungă, de care apucă pescarul. Noi luăm crîsnicul și, cît fumez o lulea, ajungem la baltă. SADOVEANU, N. F. 26. ◊ (Poetic) Cad așchii de albastru în crîsnicul pădurii. LESNEA, A. 52.
15. [DLRM] CRÎSNIC2, crîsnici, s. m. (Reg.) Paracliser, țîrcovnic. – Comp. bg. krŭstnik.
16. [DLRM] CRÎSNIC1, crîsnice, s. n. (Reg.) Unealtă de pescuit alcătuită dintr-o plasă (în formă de sac) fixată de o prăjină lungă. – Comp. bg. krŭstnik.
17. [Șăineanu, ed. VI] cârstnic m. V. crâsnic.
18. [Scriban] 1) cîrsnic și crîsnic m. (din cîrstnic, crîstnic, ca vîrstnic d. vsl. krŭstŭnikŭ, bg. krŭstnik, naș, d, krŭstŭ, cruce). Trans. Clisiarh. – Și criznic (Agrb. Înt. 191). În Mold. nord și cristiac, pl. ĭecĭ (din crîsnic și clisiarh).
19. [Scriban] 2) cîrsnic (vest) și crîsnic (est) n., pl. e (aceĭașĭ orig. cu cîrsnic 1 fiind-că e în formă de cruce). Cĭorpac atîrnat care se cufundă în apă și se lasă maĭ mult timp (pînă ce se adună peștele la mîncarea pusă în el). – Și cîrstaș (Gorj), cristaș (Meh.), scîrțaș (Oltu de jos), pl. e. Și, tirboc, posfat, cîrlionț, halăŭ și prijinea. V. năpatcă.
20. [Scriban] crîsnic m. și n. V. cîrsnic 1 și 2.
21. [Scriban] tîrbóc n., pl. oáce, și -úc n., pl. e (bg. tărbuh, sîrb. trbuh, pîntece, burduf, d. vsl. tribuhŭ, stomah, trŭbuha, intestine. V. tîrban). Dun. Un fel de cĭorpac de forma uneĭ marĭ pungĭ cu care se scormonește apa pe supt sălciĭ ca să se prindă peștele. Un fel de cĭorpac care se lasă maĭ mult timp în apă și se scoate cînd se crede c’a venit peștele la mămăliga pusă în el și care se numește și tărbuc (Mold. sud), halăŭ (Olt. Munt. Trans. Suc.), crîsnic (Mold.), cîrsnic (Munt. vest) și cîrstaș (Olt.). V. năpatcă.
22. [DOOM 3] crâsnic1 (paracliser) (reg.) s. m., pl. crâsnici
23. [DOOM 3] crâsnic2 (plasă de pescuit) s. n., pl. crâsnice
24. [DOOM 2] crâsnic1 (paracliser) (reg.) s. m., pl. crâsnici
25. [DOOM 2] crâsnic2 (plasă de pescuit) s. n., pl. crâsnice
26. [DER] crîsnic (crîsnici), s. m. – 1. Sacristan, diacon. – 2. Năvod pătrat. – 3. Plasă în general. Sl. kristŭ „cruce”, cu suf. -nic. Sensurile secundare se explică prin urzeala în formă de cruce pe care o are de obicei năvodul. Sensurile 2 și 3 sînt n. (pl. crîsnice[1]). – De la aceeași rădăcină sl. provine crîștaș, s. n. (năvod), și probabil crîștie, s. f. (mizerie, nevoie, necaz), cuvînt rar, pe care DAR îl pune în legătură cu crîșca. Cf. și cristac, s. n. (năvod), din bg. krŭstak „cruce”.
27. [DAR] crâsnic1, crâsnici, s.m. (reg.) monstru; diavol.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL