1. [DEX '09] CRETACEU, -EE, cretacei, -ee, s. n., adj. 1. S. n. Cretacic. 2. Adj. (Despre roci) De natura cretei, format din cretă. ♦ (Înv.) Care se referă la perioada cretacică. – Din fr. crétacé.
2. [MDA2] cretaceu, ~cee [At: CADE / Pl: ~cee, ~cei / E: fr crétacé, lat cretaceus] 1 a Specific cretei (1). 2 a Care se referă la cretă (1). 3 a Care provine de la cretă (1). 4 a Care aparține cretei (1). 5 sn (Glg) Cretacic (1).
3. [CADE] * CRETACEU adj. 🗺 Cretos, care e de natura cretei sau format din cretă: teren ~ [fr.].
4. [DLRLC] CRETACEU, -EE, cretacei, -ee, sdj. (Despre roci) De natura cretei, format din cretă.
5. [DN] CRETACEU, -EE adj. (Despre roci) De natura cretei, alcătuit din cretă. [Pron. -ceu. / < fr. crétacé].
6. [MDN '00] CRETACEU, -E, cretacei, -e, I. adj. 1. (Despre roci) de natura cretei. 2. (Despre plante) care crește pe sol cretacic. II. s. n. Cretacic. (din fr. crétacé)
7. [Șăineanu, ed. VI] cretaceu a. care e de natura cretei: teren cretaceu.
8. [Scriban] *cretacéŭ, -ée adj. (fr. crétacée, d. lat. cretáceus). Min. De cretă: teren cretaceŭ.
9. [DOOM 3] cretaceu2 (cretacic2) (înv.) s. n., art. cretaceul
10. [DOOM 3] cretaceu1 (cretacic1) (înv.) adj. m., pl. cretacei; f. sg. și pl. cretacee
11. [DOOM 2] cretaceu2 s. n., art. cretaceul
12. [DOOM 2] cretaceu1 adj. m., pl. cretacei; f. sg. și pl. cretacee
13. [MDO] cretaceu, pl. cretacee
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL