1. [DEX '09] CRESTOMATIE s. f. v. crestomație.
2. [MDA2] crestomatie sf vz crestomație
3. [DLRM] CRESTOMATIE s. f. v. crestomație.
4. [DN] CRESTOMATIE s.f. v. crestomație.
5. [Scriban] *crestomatíe și -țíe f. (vgr. hrestomátheia, d. hrestós, de bună calitate, și mantháno, învăț. V. hristoitie). Colecțiune de bucățĭ alese din buniĭ prozatorĭ și poețĭ. V. antologie.
6. [DEX '09] CRESTOMAȚIE, crestomații, s. f. Culegere de texte din diferiți autori, reprezentative pentru valoarea lor filologică, istorică, documentară etc.; analecte. [Var.: crestomatie s. f.] – Din fr. chrestomathie.
7. [MDA2] crestomație sf [At: COSTINESCU / V: ~atie / Pl: ~ii / E: fr chrestomathie, ngr χρεστουμάθεια] 1 Culegere de texte din diferiți autori, reprezentative pentru valoarea lor filologică, istorică, documentară Si: analecte. 2-3 Culegere de texte literare (aparținând scriitorilor clasici) Si: antologie.
8. [MDA2] cristomație sf vz crestomație
9. [MDA2] hristomatie sf vz crestomație
10. [CADE] * CRESTOMAȚIE sf. 📝 Culegere de texte literare din diferiți autori, în spec. clasici [fr.].
11. [DLRLC] CRESTOMAȚIE, crestomații, s. f. Culegere de texte alese, în special din literatura veche. Crestomație din autorii latini. – Variantă: crestomație s. f.
12. [DLRLC] CRESTOMAȚIE s. f. v. crestomație.
13. [DLRM] CRESTOMAȚIE, crestomații, s. f. Culegere de texte (din literatura veche). [Var.: crestomatie s. f.] – Fr. chrestomathie (<gr.).
14. [DN] CRESTOMAȚIE s.f. Culegere de texte (mai ales din autorii clasici). [Gen. -iei, var. crestomatie s.f. / < fr. chrestomathie, cf. gr. chrestomatheia < chrestos – util, mathein – a învăța].
15. [MDN '00] CRESTOMAȚIE s. f. culegere de texte reprezentative (filologice, istorice, documentare) din autorii clasici ai unei literaturi sau ai mai multora, destinată în special învățământului. (< fr. chrestomathie)
16. [Șăineanu, ed. VI] crestomație f. culegere de bucăți alese, în proză mai cu seamă, din autorii clasici.
17. [MDO] crestomatie
18. [DOOM 3] crestomație s. f., art. crestomația, g.-d. art. crestomației; pl. crestomații, art. crestomațiile (desp. -ți-i-)
19. [DOOM 2] crestomație s. f., art. crestomația, g.-d. art. crestomației; pl. crestomații, art. crestomațiile
20. [IVO-III] crestomație, -ției gen. a.
21. [DTL] CRESTOMAȚIE (ANALECTE) s. f. (cf. fr. chrestomathie): culegere de texte din diferiți autori, reprezentative pentru valoarea lor filologică, istorică, documentară etc. Sunt cunoscute următoarele c. ale limbii române: Pumnul Arune, Lepturariu rumânesc, Vol. I-IV, Viena, 1862-1865; Lambrior Alexandru, Carte de citire cu o introducere asupra limbei românești, Iași, 1883; Gaster Moses, Chrestomație română, Vol. I. Introducere, gramatică, texte (1550-1710), Vol. II. Texte (1710-1830). Dialectologie, literatură populară, glosar, Leipzig, București, 1891; Adamescu Gheorghe, Crestomație pentru istoria limbii și literaturii românești, București, 1897; Bianu I., Cartojan N., Pagini de veche scriere românească, București, 1921; Byck J., Texte românești vechi (Introducere în studiul limbii române), I, București, 1930; Cazacu, B., Pagini de limbă și literatură română veche. Texte alese, București, 1964; Academia Română, Crestomație romanică. Întocmită sub conducerea acad. Iorgu Iordan, Vol. I-III, București, 1962 (I), 1965 (II), 1968 (III, partea I), 1969 (III, partea a II-a).
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL