1. [DEX '09] CREȘTINARE s. f. Acțiunea de a (se) creștina și rezultatul ei. – V. creștina.
2. [MDA2] creștinare sf [At: DICȚ. / Pl: ~nări / E: creștina] 1 Trecere la creștinism. Si: (îvr) creștinătură, (la moți) creștinie, (reg) creștinire. 2 (Înv) Botezare. 3 Stropire cu agheasmă.
3. [DLRLC] CREȘTINARE s. f. Acțiunea de a (s e) creștina. În Bulgaria, creștinarea în masă a avut loc în secolul al IX-lea, sub cneazul Boris. IST. R.P.R. 59.
4. [DEX '09] CREȘTINA, creștinez, vb. I. Tranz. și refl. A (se) face creștin (II 1), a (se) boteza în religia creștină. – Din creștin.
5. [MDA2] creștina [At: BIBLIA (1688) / Pzi: ~nez / E: creștin] 1-2 vtr A (se) face creștin Si: (reg) a (se) creștini (1-2). 3-4 vtr (Pfm; în religia creștină; spc) A (se) boteza. 6 vtr A (se) converti la creștinism. 7 vt A face cu forța pe cineva creștin (7). 8 vt A stropi cu agheasmă. 9 vr A se lăsa stropit cu agheasmă.
6. [CADE] CREȘTINA (-inez) vb. tr. refl. ⛪ A (se) face creștin, a (se) boteza în religia lui Christos: văzînd aceste datini ’nrădăcinate la popoarele ce se creștinaseră (ISP.).
7. [CADE] CREȘTINI (-inesc) vb. tr. și refl. = CREȘTINA.
8. [CADE] ÎNCREȘTINA = CREȘTINA.
9. [DLRLC] CREȘTINA, creștinez, vb. I. Tranz. A face creștin, a boteza în religia creștină. De micșor m-ai botezat, De mare m-ai cununat, Trei copii mi-ai creștinat. ȘEZ. VIII 170. ◊ Absol. Creștinează Și botează, Dă de fin Cîte-un tretin Și de fină O tretină. ALECSANDRI, P. P. 81. ♦ Refl. A adopta creștinismul, a trece la creștinism. Ștefan, regele Ungariei, s-a creștinat la anul 1000.
10. [Șăineanu, ed. VI] creștinà v. a boteza, a face creștin.
11. [Scriban] creștinéz v. tr. (d. creștin). Fac creștin, botez. – Și încr- (Trans.).
12. [DOOM 3] creștinare s. f., g.-d. art. creștinării
13. [DOOM 2] creștinare s. f., g.-d. art. creștinării
14. [DOOM 3] creștina (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. creștinez, 3 creștinează; conj. prez. 1 sg. să creștinez, 3 să creștineze
15. [DOOM 2] creștina (a ~) vb., ind. prez. 3 creștinează
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL