1. [DEX '09] CRESTĂTURĂ, crestături, s. f. 1. Semn făcut prin tăiere, prin crestare; tăietură. 2. (La pl.) Procedeu al artei populare de ornamentare a lemnului prin cioplire, scrijelare sau crestare, folosit la elementele arhitectonice, la piesele de mobilier, la unelte și obiecte de uz casnic etc. – Cresta + suf. -ătură.
2. [MDA2] crestătură sf [At: ANON. CAR. / Pl: ~ri / E: cresta + -tură] 1-7 Crestare (1-7). 8 Scobire. 9-15 Crestare (9-11, 14-17). 16 Tăietură. 17 Incizie. 18-19 Semn (pe răboj) Si: crestează (3-4), crestez (2-3), încrestătură. 20 Tăietură dintr-un material cu colțuri Si: crestează (5), încrestătură. 21-22 Sculptură în lemn (cu ornament în zigzag sau) cu tăieturi egale la distanțe egale Si: crestează (6-7), crestez (4-5), încrestătură. 23 Făgaș. 24 Văgăună. 25 Tăietură într-un lemn de construcții pentru a fi îmbinat cu altul Si: crestează (10), crestez (6), încrestătură. 26-27 Deschizătură (strâmbă sau) strâmtă Si: crestează (11-12), încrestătură. 28 Semn crestat pe urechile oilor pentru a fi recunoscute. 29 (Lpl) Procedeu al artei populare de ornamentare a lemnului prin cioplire, scrijelire sau crestare, folosit la elemente arhitectonice, la mobilier, la unelte și obiecte de uz casnic etc.
3. [CADE] CRESTĂTURĂ (pl. -turi) sf. 1 Faptul de a cresta; rezultatul acestei acțiuni ¶ 2 Tăietură lungăreață, în muchi, în colțuri, etc.: pe fața lui Radu erau crestături ca de cuțit (VLAH.) ¶ 3 Dăltuitură, scobitură ¶ 4 🐑 Tăietură specială, de diferite forme, ce face ciobanul la una din urechile fie cărei oi (cînd e mică), în semn de recunoaștere (🖼 1571) ¶ 5 Deschizătură lungăreață, scobitură (în piatră, în zid): catul de jos al caselor abia avea ... cîte o ~ pe unde să intre aerul în beciurile-i boltite (ODOB.).
4. [DLRLC] CRESTĂTURĂ, crestături, s. f. Semn făcut prin tăiere, prin crestare; tăietură, incizie. Îți plăcea să ronțăi ca un șoarece coaja [de pîine] bine rumenită, cu crestături. PAS, Z. I 139. Dintr-o crestătură... cursese sîngele și peste rană lipise o foiță de țigară. C. PETRESCU, Î. II 171. Înfipt în meșter-grindă, iată-l Răvașul turmelor de oi; Șiragul lui de crestături Se uit-atît de trist la noi. GOGA, P. 20. Cînd e să te biruie dragostea... să te tai și să presari sare pe crestături... tot degeaba. DELAVRANCEA, S. 23. La răbuș trage o crestătură și asta vrea să zică o zi de lucru. SLAVICI, O. I 74.
5. [DLRM] CRESTĂTURĂ, crestături, s. f. Semn făcut prin tăiere, prin crestare; tăietură. – Din cresta + suf. -(ă)tură.
6. [Șăineanu, ed. VI] crestătură f. efectul crestării:. 1 tăietură lunguiață; 2. urma sau semnul crestat: țăranii însemnează numerele cu crestături pe un lemn.
7. [Scriban] crestătúră f., pl. ĭ. Rezultatu crestăriĭ, ca semnele făcute pe răboj ș. a.
8. [CADE] ÎNCRESTĂTURĂ (pl. -turi) sf. = CRESTĂTURĂ.
9. [DOOM 3] crestătură s. f., g.-d. art. crestăturii; pl. crestături
10. [DOOM 2] crestătură s. f., g.-d. art. crestăturii; pl. crestături
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL