Definiție și ce înseamnă crepuscula

1. [DEX '09] CREPUSCUL, crepuscule, s. n. 1. Perioadă de timp cu lumină slabă după asfințitul Soarelui; înserare, amurg. ♦ Fig. Declin, sfârșit. 2. Perioadă de timp înainte de răsăritul soarelui; auroră. 3. Lumină slabă, semiîntuneric. – Din fr. crépuscule, lat. crepusculum.

2. [MDA2] crepuscul sn [At: NEGRUZZI, S. I, 160 / A: ~cul / V: (înv) ~lă sf / Pl: ~e / E: fr crépuscule, lat crepusculum] 1 Sfârșit de zi. 2 Înserare. 3 (Fig) Sfârșit. 4 (Fig) Declin. 5 Lumină difuză de după apusul soarelui. 6 (Pex) Lumină difuză dinainte de răsăritul soarelui. 7 (Pex) Semiîntuneric.

3. [MDA2] crepusculă sf vz crepuscul

4. [CADE] * CREPUSCUL (pl. -le) sn. 🌦 1 Amurgul serii ¶ 2 Crăpatul zilei, zori, revărsatul zorilor [lat.].

5. [DEX '98] CREPUSCUL, crepuscule, s. n. 1. Sfârșit de zi; înserare, amurg. ♦ Fig. Declin, sfârșit. 2. Perioadă de timp înainte de răsăritul soarelui; auroră. 3. Lumină slabă, semiîntuneric. – Din fr. crépuscule, lat. crepusculum.

6. [DLRLC] CREPUSCUL s. n. Sfîrșit de zi (cînd lumina soarelui care apune scade treptat); înserare, amurg. Umbrele pădurilor și ale munților se deplasau pe fața pămîntului, arătînd... mersul orelor între răsărit și crepuscul. BOGZA, C. O. 385. Un crepuscul... murea jos de tot peste nisipuri. GALACTION, O. I 242. Se auzea... strigătul monoton a ostașilor de strajă, care întru lumina crepusculului se zăreau rezămați pe lungile lor lance. NEGRUZZI, S. I 160.

7. [DLRM] CREPUSCUL S. n. Sfîrșit de zi; înserare, amurg. – Fr. crépuscul (lat. lit. crepusculum).

8. [DN] CREPUSCUL s.n. Lumină difuză care se răspîndește înainte de răsăritul și după apusul Soarelui; (spec.) sfîrșit de zi; înserare, amurg. ♦ (Fig.) Declin, sfîrșit. [Cf. lat. crepusculum, fr. crépuscule].

9. [MDN '00] CREPUSCUL s. n. 1. lumină difuză care se răspândește după apusul Soarelui sau înainte de răsăritul lui. 2. (fig.) declin, decădere, sfârșit. (< fr. crépuscule, lat. crepusculum)

10. [Șăineanu, ed. VI] crepuscul n. crăpatul de ziuă și amurgul serii.

11. [Scriban] *crepúscul n., pl. e (lat. crepúsculum, d. crepare, a crăpa, adică „a se crăpa de ziŭă”). Auroră. Amurg.

12. [DOOM 3] crepuscul s. n., pl. crepuscule

13. [DOOM 2] crepuscul s. n., pl. crepuscule

14. [MDO] crepuscul, art. crepusculul, gen. crepusculului, pl. crepuscule

Sursă: DEX online sub licență GNU GPL

Alte articole interesante...

1. [DEX '98] MEIȘOR, meișori, s. m. Numele a trei plante erbacee din familia gramineelor: […]
1. [MDA2] sanguinarie sf [At: DN4 / Pl: ~ii / E: lat sanguinaria, fr sanguinaire] […]
1. [DFL] Broughtonia sanguinea R. Br. Specie care înflorește primăvara-vara. Flori roșii-purpur, labei în interior […]
1. [DFL] Calothamnus sanguineus R. Br. Specie care înflorește vara. Flori roșii-închis, 4 sepale, 4 […]
1. [DEX '09] SANGVINIC, -Ă, sangvinici, -ce, adj. Sangvin (2). [Var.: sanguinic, -ă adj.] – […]
1. [MDA2] sorbestrea sf [At: GRECESCU, FL. 197 / V: (reg) soarbestre (A: nct) / […]
1. [DEX '09] SANGULIE, sangulii, s. f. (Înv. și pop.) Țesătură foarte fină (de mătase); […]
1. [DEX '09] SANGVINIC, -Ă, sangvinici, -ce, adj. Sangvin (2). [Var.: sanguinic, -ă adj.] – […]
Copyright 2026 © Explicativ.ro