1. [DEX '09] CREMAȚIUNE, cremațiuni, s. f. Ardere, prefacere în cenușă; incinerare. [Pr.: -ți-u-] – Din fr. crémation, lat. crematio, -onis.
2. [MDA2] cremațiune sf [At: CADE / P: ~ți-u~ / V: ~ie / Pl: ~ni / E: lat crematio, -onis, fr crémation, rs кремаця] 1 Ardere. 2 Incinerare a cadavrelor Si: cremare.
3. [CADE] * CREMAȚIUNE sf. 1 Ardere, prefacere în cenușă: ~a gunoaielor ¶ 2 Arderea cadavrelor [fr.].
4. [DLRLC] CREMAȚIUNE s. f. Ardere, prefacere în cenușă. Cremuțiunea gunoaielor. – Pronunțat: -ți-u-.
5. [DLRM] CREMAȚIUNE s. f. Ardere, prefacere în cenușă. [Pr.: -ți-u-] – Fr. crémation.
6. [DN] CREMAȚIUNE s.f. Ardere, prefacere în cenușă; incinerare; cremare. [Cf. lat. crematio, fr. crémation].
7. [MDN '00] CREMAȚIUNE s. f. incinerație. (< fr. crémation, lat. crematio)
8. [Șăineanu, ed. VI] cremațiune f. obiceiul de a arde pe cei morți în loc de a-i îngropa.
9. [Scriban] *cremațiúne f. (lat. cremátio, -ónis, d. cremare, a arde, v. tr.). Acțiunea de a arde cadavrele și gunoaĭele. V. incinerațiune.
10. [MDA2] cremație sf vz cremațiune
11. [DOOM 3] cremațiune (rar) (desp. -ți-u-) s. f., g.-d. art. cremațiunii; pl. cremațiuni
12. [DOOM 2] cremațiune (rar) (-ți-u-) s. f., g.-d. art. cremațiunii; pl. cremațiuni
13. [MDO] cremațiune (i-u)
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL