Definiție și ce înseamnă cranilogie

1. [DEX '09] CRANIOLOGIE s. f. Parte a antropologiei și a osteologiei care se ocupă cu studiul formei și al dimensiunilor craniului. [Pr.: -ni-o-. – Var.: cranilogie, cranologie s. f.] – Din fr. crâniologie.

2. [MDA2] craniologie sf [At: DA / P: ~ni-o~ / V: ~nil~, ~no~ / Pl: ~gii / E: fr craniologie] Parte a antropologiei care se ocupă cu studiul craniului.

3. [CADE] * CRANIOLOGIE sf. Arta care pretinde de a cunoaște însușirile și apucăturile omului după protuberanțele craniului [fr.].

4. [DEX '98] CRANIOLOGIE s. f. Parte a antropologiei și a osteologiei care se ocupă cu studiul formei și al dimensiunilor craniului. [Pr.: -ni-o-. – Var.: cranilogie, cranologie s. f.] – Din fr. craniologie.

5. [DLRLC] CRANIOLOGIE s. f. Parte a antropologiei care studiază evoluția construcției craniului. – Pronunțat: -ni-o-. – Variantă: (învechit) cranologie (NEGRUZZI, S. I 216) s. f.

6. [DLRM] CRANIOLOGIE s. f. Parte a antropologiei care studiază evoluția construcției craniului. [Pr.: -ni-o-. – Var.: cranologie s. f.] – Fr. craniologie.

7. [DN] CRANIOLOGIE s.f. Parte a antropologiei care se ocupă cu studiul craniului. [Gen. -iei, var. cranilogie, cranologie s.f. / < fr. crâniologie, cf. gr. kranion – craniu, logos – știință].

8. [MDN '00] CRANIOLOGIE s. f. parte a antropologiei care studiază forma și dimensiunile craniului. (< fr. crâniologie)

9. [Scriban] *craniologíe f. (d. craniŭ și -logie). Frenologie, studiu craniuluĭ în raport cu aptitudinile și instinctele.

10. [DEX '09] CRANILOGIE s. f. v. craniologie.

11. [DEX '09] CRANOLOGIE s. f. v. craniologie.

12. [MDA2] cranilogie sf vz craniologie

13. [MDA2] cranologie sf vz craniologie

14. [DN] CRANILOGIE s.f. v. craniologie.

15. [DN] CRANOLOGIE s.f. v. craniologie.

16. [DOOM 3] craniologie (desp. -ni-o-) s. f., art. craniologia, g.-d. craniologii, art. craniologiei

17. [DOOM 2] craniologie (-ni-o-) s. f., art. craniologia, g.-d. craniologii, art. craniologiei

18. [DETS] CRANI-, v. CRANIO-. □ ~ectomie (v. -ectomie), s. f., 1. Deschidere chirurgicală a craniului pentru a da creierului posibilitatea de a se dezvolta normal. 2. Defect osos cranian produs pe cale chirurgicală, în scop terapeutic sau de explorare; ~logie (v. -logie1), s. f., craniologie*; ~ostoză (v. -ostoză), s. f., închidere prematură a suturilor osoase craniene.

19. [DETS] CRANIO- „craniu, cutie craniană”. ◊ gr. kranion; „craniu” > fr. crânio-, it. id., engl. id., germ. kranio- > rom. cranio-. □ ~cel (v. -cel2), s. n., cefalocel*; ~clast (v. -clast), s. n., instrument, obstetrical utilizat în cranioclazie; ~clazie (v. -clazie), s. f., operație obstetricală de zdrobire și de extragere a craniului unui făt mort, realizat cu ajutorul cranioclastului; ~graf (v. -graf), s. n., aparat care permite radiografia craniului; ~grafie (v. -grafie), s. f., radiografie a craniului, realizată-cu ajutorul unei substanțe de contrast; sin. craniogramă; ~gramă (v. -gramă), s. f., craniografie*; ~log (v. -log), s. m. și f., specialist în craniologie; ~logie (v. -logie1), s. f., disciplină care studiază, forma și dimensiunile craniului; sin. cranilogie; ~malacie (v. -malacie), s. f., proces de înmuiere a oaselor craniene; ~metrie (v. -metrie1), s. f., ramură a antropometriei care se ocupă cu măsurarea dimensiunilor craniului și a indicilor cranieni; ~metru (v. -metru1), s. n., instrument cu care se măsoară dimensiunile craniului; ~pagi (v. -pag), s. m. pl., monștri gemelari dubli, reuniți prin extremitățile cefalice; ~patie (v. -patie), s. f., nume generic pentru afecțiunile craniului; ~plastie (v. -plastie), s. f., operație chirurgicală de transplantare și degrefare a unui material osos la nivelul bolții craniene; ~scopie (v. -scopie), s. f., examinare medicală a cutiei craniene; ~stat (v. -stat), s. n., 1. Dispozitiv utilizat pentru localizarea și fixarea craniului, în vederea executării unei radiografii. 2. Suport folosit la orizontalizarea craniului, pentru măsurarea și desenarea lui; ~stenoză (v. -stenoză), s. f., malformație congenitală a craniului, care se datorează unei sinostoze a oaselor capului; ~tom (v. -tom), s. n., instrument chirurgical pentru deschiderea craniului; ~tomie (v. -tomie), s. f., 1. Deschidere sau perforare a craniului letal în cursul nașterii, în caz de hidrocefalie sau de făt mort. 2. Operație chirurgicală de secționare a cutiei craniene pentru a se putea ajunge la o tumoare cerebrală; ~toracopag (v. toraco-, v. -pag), s. m., făt gemelar teratologic, format prin alipirea craniilor și a toracelor.

Sursă: DEX online sub licență GNU GPL

Alte articole interesante...

1. [DEX '98] MEIȘOR, meișori, s. m. Numele a trei plante erbacee din familia gramineelor: […]
1. [MDA2] sanguinarie sf [At: DN4 / Pl: ~ii / E: lat sanguinaria, fr sanguinaire] […]
1. [DFL] Broughtonia sanguinea R. Br. Specie care înflorește primăvara-vara. Flori roșii-purpur, labei în interior […]
1. [DFL] Calothamnus sanguineus R. Br. Specie care înflorește vara. Flori roșii-închis, 4 sepale, 4 […]
1. [DEX '09] SANGVINIC, -Ă, sangvinici, -ce, adj. Sangvin (2). [Var.: sanguinic, -ă adj.] – […]
1. [MDA2] sorbestrea sf [At: GRECESCU, FL. 197 / V: (reg) soarbestre (A: nct) / […]
1. [DEX '09] SANGULIE, sangulii, s. f. (Înv. și pop.) Țesătură foarte fină (de mătase); […]
1. [DEX '09] SANGVINIC, -Ă, sangvinici, -ce, adj. Sangvin (2). [Var.: sanguinic, -ă adj.] – […]
Copyright 2026 © Explicativ.ro