1. [DEX '09] CRANIU, cranii, s. n. Ansamblul oaselor scheletului capului care adăpostește creierul la vertebrate; țeastă. ♦ Cap descărnat de om mort; hârcă. – Din lat. cranium. Cf. fr. crâne.
2. [MDA2] cran sn vz craniu
3. [MDA2] crană sf vz craniu
4. [MDA2] craniu sn [At: KRETZULESCU, A. 13/13 / V: cran, ~nă sf / Pl: ~ii / E: fr crane] 1 (Atm) Ansamblul oaselor capului care conține creierul la vertebrate Si: (pop) căpățână, hârcă, scăfârlie, tigvă, țeastă. 2 Cap descărnat de om mort Si: hârcă, tigvă.
5. [CADE] * CRANIU (pl. -nii) sn. 🫀 Țeasta capului, hîrcă, scăfîrlie, cutia osoasă a creierilor (🖼 1553) [gr.].
6. [DLRLC] CRANIU, cranii, s. n. Cutia osoasă a capului la vertebrate, care adăpostește și ocrotește creierul; (popular) țeastă. Craniul se sprijină în partea de jos pe coloana vertebrală. Cap descărnat de om mort; (popular) hîrcă. Am coborît într-un rînd și în tainițele mănăstirii, acolo unde, In rafturi totdeauna reci, stau înșirate craniile monahilor morți și dezgropați. SADOVEANU, O. VI 519. Fața i se lungise, începuse a avea ceva de craniu. VLAHUȚĂ, O. A. I 85. – Pl. și: (neobișnuit) crane (EMINESCU, N. 52).
7. [DLRM] CRANIIU, cranii, s.n. Cutia osoasă a capului, care adăpostește creierul vertebratelor; (pop.) țeastă. ♦ Cap descarnat de om mort; (pop.) hîrcă. – Fr. crâne (lat. lit. cranium).
8. [DN] CRAN s.n. (Tehn.) Macara. [Pl. -ne, -nuri. / < rus. kran, fr. cran].
9. [DN] CRANIU s.n. (Med.) Scheletul osos al capului; (pop.) țeastă. [Pron. -niu. / < lat. cranium, gr. kranion, cf. fr. crâne].
10. [MDN '00] CRAN s. n. macara. (< rus. kran, fr. cran)
11. [MDN '00] CRANIU s. n. scheletul, sistemul osos al capului. (< lat. cranium, gr. kranion, după fr. crâne)
12. [Șăineanu, ed. VI] craniu n. cutie osoasă ce conține creierii: hârcă, scăfârlie.
13. [Scriban] *crániŭ n. (vgr. kránion, craniŭ). Țeastă, hîrcă, oasele care cuprind creĭeru.
14. [DOOM 3] !cran (rar) s. n., pl. cranuri
15. [DOOM 3] craniu [niu pron. nĭu] s. n., art. craniul; pl. cranii, art. craniile (desp. -ni-i-)
16. [DOOM 2] cran (rar) s. n., pl. crane/cranuri
17. [DOOM 2] craniu [niu pron. nĭu] s. n., art. craniul; pl. cranii, art. craniile (-ni-i-)
18. [MDO] craniu
19. [DE] CRANE [crein], Stephen (1871-1900), scriitor american. Romane de evocare realistă a războiului („Semnul roșu al curajului”). Reportaje de război.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL