1. [MDA2] crâmpoțit2, ~ă a [At: JIPESCU, O. 56 / V: crăm~, ~otit, crom~ / Pl: ~iți, ~e / E: crâmpoți] 1 Sfâșiat în bucăți inegale, în mod dezordonat Si: crâmpotat2 (1). 2-3 Tăiat (inegal sau) strâmb Si: crâmpotat2 (2-3). 4 (D. pâine) Din care s-a mușcat, în loc de a se tăia felii Si: crâmpotat2 (4). 5 (D. pânză) Tăiat neregulat Si: crâmpotat2 (5). 6 Fragmentat2. 7 Sfârtecat2. 8 Măcelărit2 9 (D. mâncare) Din care s-a mâncat în mod dezordonat Si: crâmpotat2 (9). 10 (D. buze) Sărutat cu patimă (și mușcat).
2. [MDA2] crâmpoțit1 sn [At: DA ms / V: crăm~, ~otit, crom~ / Pl: ~uri / E: crâmpoți] (Înv) 1-4 Crâmpoțire (1-4). 5 Fragmentare. 6 Sfârtecare. 7 Măcelărire. 8-9 Crâmpoțire (8-9).
3. [DEX '09] CRÂMPOȚI, crâmpoțesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A tăia, a rupe, a sfâșia în bucăți inegale; a ciopârți. ♦ A mânca fără rânduială, de ici de colo, câte puțin. – Din crâmpot (puțin folosit, „bucată”).
4. [MDA2] crămpoți v vz crâmpoți
5. [MDA2] crămpoțit2, ~ă a vz crâmpoțit2
6. [MDA2] crămpoțit1 sn vz crâmpoțit1
7. [MDA2] crâmpoti v vz crâmpoți
8. [MDA2] crâmpotit1 sn vz crâmpoțit1
9. [MDA2] crâmpotit2, ~ă a vz crâmpoțit2
10. [MDA2] crâmpoți [At: DA / V: crăm~, ~oti, crom~ / Pzi: ~țesc / E: crâmpot] (Înv) 1-2 vtr A (se) rupe în fâșii inegale Si: a (se) crâmpota (1-2). 3-4 vtr A (se) tăia în bucăți inegale Si: a (se) crâmpota (3-4). 5 vt A mușca din pâine, în loc de a tăia felii Si: a (se) crâmpota (5). 6 vt A tăia neregulat o pânză Si: a (se) crâmpota (6). 7 vt A fragmenta. 8 vt A sfârteca. 9 vt A măcelări. 10 vt A mânca dezordonat Si: a crâmpota (10). 11 (Fig; d. buze) A săruta cu patimă (mușcând).
11. [MDA2] crompoți v vz crâmpoți
12. [MDA2] crompoțit sn vz crâmpoțit2
13. [CADE] CRÎMPOȚI (-oțesc), CRÎMPOTI (-otesc) vb. tr. și refl. A (se) rupe sau a (se) tăia în bucăți, a se face crîmpeie, a (se) bucățeli: a găsit iezii singurei, i-a ucis și i-a crîmpoțit (CRG.); coșul ... dacă se va crîmpoți, acela să nu să strice (DRĂGH.) [crîmpot].
14. [CADE] CROMPOȚI, CRÎMPOȚI: era să mă crompoțească de viu copiii Titirezului aceluia (SB.).
15. [DEX '98] CRÂMPOȚI, crâmpoțesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A tăia, a rupe, a sfâșia în bucăți inegale; a ciopârți. ♦ A mânca fără rânduială, de ici de colo, câte puțin. – Din crâmpot (puțin folosit, „bucată”, et. nec.).
16. [DLRLC] CRÎMPOȚI, crîmpoțesc, vb. IV. Tranz. (Mold.) A tăia, a rupe, a sfîrteca, a sfîșia în bucăți inegale, a ciopîrți, a îmbucătăți. A găsit iezii singuri, i-a ucis și i-a crîmpoțit de le-am plins de milă. CREANGĂ, P. 30. ♦ A mînca fără rînduială, de ici și de colo, cîte puțin. Dați-vă deoparte măi păcătoșilor, că numai ați crîmpoțit mîncarea, ziseră atunci Flămînzilă și Setilă, care așteptau cu neastîmpăr, fiind rupți în coș de foame și de sete. CREANGĂ, P. 261. – Variantă: crompoți (SBIERA, P. 74) vb. IV.
17. [DLRLC] CROMPOȚI vb. IV v. crîmpoți.
18. [DLRM] CRÎMPOȚI, crîmpotesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A tăia, a rupe, a sfîșia în bucati inegale ; a ciopîrți. ♦ A mînca fără rînduială, de ici și de colo, cîte puțin. – Din crîmpot (puțin folosit) « bucată ».
19. [Șăineanu, ed. VI] crâmpoțì v. Mold. a tăia in bucăți lungărețe, a, sfâșia: a ucis iezii și i-a crâmpoțit CR.
20. [Scriban] crîmpotésc (Munt.) și -țésc (Mold. Trans.) v. tr. (d. crîmpot). Prefac în crîmpote, în crîmpeĭe, rup, sfîșiĭ: crîmpoțit de gîndurĭ negre (Rebr. 257), reviste crîmpoțite și cărțĭ șferticate (Kir. Șez. 30, 201). Scurtez, execut un crîmpeĭ, încep un lucru: de abea am crîmpoțit rochia asta. – Și crompoțesc. V. cĭumpăvesc.
21. [Scriban] crompoțésc, V. crîmpoțesc.
22. [DOOM 3] crâmpoți (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. crâmpoțesc, 3 sg. crâmpoțește, imperf. 1 crâmpoțeam; conj. prez. 1 sg. să crâmpoțesc, 3 să crâmpoțească
23. [DOOM 2] crâmpoți (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. crâmpoțesc, imperf. 3 sg. crâmpoțea; conj. prez. 3 să crâmpoțească
24. [DAR] crâmpoțit, crâmpoțită, crâmpoțiți, crâmpoțite, adj. (reg.) 1. rupt, tăiat (în bucățele inegale); îmbucătățit, bucățelit; sfărtecat, sfâșiat. 2. pișcat, mușcat.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL