1. [MDA2] crâmpoțire sf [At: DA / V: crăm~, ~oti~, crom~ / Pl: ~ri / E: crâmpoți] (Înv) 1 Rupere în fâșii inegale Si: crâmpotare (1), crâmpotat1 (1), crâmpoțeală (1), crâmpoțit1 (1), crâmpoțitură (1). 2 Tăiere în bucăți inegale Si: crâmpotare (2), crâmpotat1 (2), crâmpoțeală (2), crâmpoțit1 (2), crâmpoțitură (2). 3 Mușcare din pâine, în loc de a tăia felii Si: crâmpotare (3), crâmpotat1 (3), crâmpoțeală (3), crâmpoțit1 (3), crâmpoțitură (3). 4 Tăiere neregulată a unei pânze Si: crâmpotare, crâmpotat1 (4), crâmpoțeală (4), crâmpoțit1 (4), crâmpoțitură (4). 5 Fragmentare. 6 Sfârtecare. 7 Măcelărire. 8 Mâncat în mod dezordonat Si: crâmpotare (8), crâmpotat1 (8), crâmpoțeală (8), crâmpoțit1 (8), crâmpoțitură (8). 9 (Fig) Sărutare cu patimă (și mușcături) pe buze Si: (înv) crâmpoțit (9).
2. [DEX '09] CRÂMPOȚI, crâmpoțesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A tăia, a rupe, a sfâșia în bucăți inegale; a ciopârți. ♦ A mânca fără rânduială, de ici de colo, câte puțin. – Din crâmpot (puțin folosit, „bucată”).
3. [MDA2] crămpoți v vz crâmpoți
4. [MDA2] crămpoțire sf vz crâmpoțire
5. [MDA2] crâmpoti v vz crâmpoți
6. [MDA2] crâmpotire sf vz crâmpoțire
7. [MDA2] crâmpoți [At: DA / V: crăm~, ~oti, crom~ / Pzi: ~țesc / E: crâmpot] (Înv) 1-2 vtr A (se) rupe în fâșii inegale Si: a (se) crâmpota (1-2). 3-4 vtr A (se) tăia în bucăți inegale Si: a (se) crâmpota (3-4). 5 vt A mușca din pâine, în loc de a tăia felii Si: a (se) crâmpota (5). 6 vt A tăia neregulat o pânză Si: a (se) crâmpota (6). 7 vt A fragmenta. 8 vt A sfârteca. 9 vt A măcelări. 10 vt A mânca dezordonat Si: a crâmpota (10). 11 (Fig; d. buze) A săruta cu patimă (mușcând).
8. [MDA2] crompoți v vz crâmpoți
9. [CADE] CRÎMPOȚI (-oțesc), CRÎMPOTI (-otesc) vb. tr. și refl. A (se) rupe sau a (se) tăia în bucăți, a se face crîmpeie, a (se) bucățeli: a găsit iezii singurei, i-a ucis și i-a crîmpoțit (CRG.); coșul ... dacă se va crîmpoți, acela să nu să strice (DRĂGH.) [crîmpot].
10. [CADE] CROMPOȚI, CRÎMPOȚI: era să mă crompoțească de viu copiii Titirezului aceluia (SB.).
11. [DEX '98] CRÂMPOȚI, crâmpoțesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A tăia, a rupe, a sfâșia în bucăți inegale; a ciopârți. ♦ A mânca fără rânduială, de ici de colo, câte puțin. – Din crâmpot (puțin folosit, „bucată”, et. nec.).
12. [DLRLC] CRÎMPOȚI, crîmpoțesc, vb. IV. Tranz. (Mold.) A tăia, a rupe, a sfîrteca, a sfîșia în bucăți inegale, a ciopîrți, a îmbucătăți. A găsit iezii singuri, i-a ucis și i-a crîmpoțit de le-am plins de milă. CREANGĂ, P. 30. ♦ A mînca fără rînduială, de ici și de colo, cîte puțin. Dați-vă deoparte măi păcătoșilor, că numai ați crîmpoțit mîncarea, ziseră atunci Flămînzilă și Setilă, care așteptau cu neastîmpăr, fiind rupți în coș de foame și de sete. CREANGĂ, P. 261. – Variantă: crompoți (SBIERA, P. 74) vb. IV.
13. [DLRLC] CROMPOȚI vb. IV v. crîmpoți.
14. [DLRM] CRÎMPOȚI, crîmpotesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A tăia, a rupe, a sfîșia în bucati inegale ; a ciopîrți. ♦ A mînca fără rînduială, de ici și de colo, cîte puțin. – Din crîmpot (puțin folosit) « bucată ».
15. [Șăineanu, ed. VI] crâmpoțì v. Mold. a tăia in bucăți lungărețe, a, sfâșia: a ucis iezii și i-a crâmpoțit CR.
16. [Scriban] crîmpotésc (Munt.) și -țésc (Mold. Trans.) v. tr. (d. crîmpot). Prefac în crîmpote, în crîmpeĭe, rup, sfîșiĭ: crîmpoțit de gîndurĭ negre (Rebr. 257), reviste crîmpoțite și cărțĭ șferticate (Kir. Șez. 30, 201). Scurtez, execut un crîmpeĭ, încep un lucru: de abea am crîmpoțit rochia asta. – Și crompoțesc. V. cĭumpăvesc.
17. [Scriban] crompoțésc, V. crîmpoțesc.
18. [DOOM 3] crâmpoți (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. crâmpoțesc, 3 sg. crâmpoțește, imperf. 1 crâmpoțeam; conj. prez. 1 sg. să crâmpoțesc, 3 să crâmpoțească
19. [DOOM 2] crâmpoți (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. crâmpoțesc, imperf. 3 sg. crâmpoțea; conj. prez. 3 să crâmpoțească
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL