1. [DEX '09] CRÂMPEIAT, -Ă, crâmpeiați, -te, adj. (Rar) Făcut crâmpeie; fragmentat, fărâmițat. [Pr.: -pe-iat] – Crâmpei + suf. -at.
2. [MDA2] crâmpeiat1 sn [At: MDA ms / Pl: ~uri / E: crâmpeia] (Înv) 1-2 Crâmpeiere (1-2). 3 Fărâmițare. 4 Fragmentare.
3. [MDA2] crâmpeiat2, ~ă a [At: VLAHUȚĂ, N. 75 / Pl: ~ați, ~e / E: crâmpeia] (Înv) 1 Rupt în bucățele. 2 Tăiat mărunt. 3 Fărâmițat2. 4 Fragmentat2.
4. [DEX '98] CRÂMPEIAT, -Ă, crâmpeiați, -te, adj. (Neobișnuit) Făcut crâmpeie; fragmentat, fărâmițat. [Pr.: -pe-iat] – Crâmpei + suf. -at.
5. [DLRLC] CRÎMPEIAT, -Ă, crîmpeiați, -te, adj. (Neobișnuit) Făcut crîmpeie, fragmentat, fărîmitat. Toate gîndurile îi erau tulburi și crîmpeiate. VLAHUȚĂ, N. 75.
6. [DLRM] CRÎMPEIAT. -Ă, crîmpeiați, -te, adj. (Neobișnuit) Făcut crîmpeie ; fragmentat, fărîmițat. – Din crîmpei + suf. -at.
7. [DOOM 3] crâmpeiat (rar) adj. m., pl. crâmpeiați; f. crâmpeiată, pl. crâmpeiate
8. [DOOM 2] crâmpeiat (rar) adj. m., pl. crâmpeiați; f. crâmpeiată, pl. crâmpeiate
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL