1. [DLRLC] CRĂIIE, crăii, s. f. (Astăzi numai poetic sau în basme) Țară peste care domnește un crai; regat, împărăție. Țara în care împărățea fratele cel mai mare era tocmai la o margine a pămîntului, și crăiia istuilalt, la altă margine. CREANGĂ, P. 183. Eu țiu frînele crăiiei În părțile Arăpiei. TEODORESCU, P. P. 105.
2. [DLRM] CRĂIIE, crăii, s. f. (Astăzi poetic sau în basme) Țară peste care domnește un crai (1); regat, împărăție. – Din crai + suf. -ie.
3. [DLRM] CRĂIIE, crăii, s. f. (Astăzi poetic sau în basme) Țară peste care domnește un crai (1); regat, împărăție. – Din crai + suf. -ie.
4. [DEX '09] CRĂIE, crăii, s. f. (În basme) Țară peste care domnește un crai (1); regat, împărăție, crăime (2). – Crai + suf. -ie.
5. [MDA2] crăie sf [At: (a. 1650) EUSTRATIE, ap. GCR I, 235/35 / V: ~iie / Pl: ~ii / E: crai + -ie] (Înv) 1-4 Țară stăpânită de un crai (1-4). 5-8 Demnitate de crai (1-4).
6. [CADE] ‡ CRĂIE sf. Regat, țara peste care domnește un craiu.
7. [DEX '98] CRĂIE, crăii, s. f. (Poetic sau în basme) Țară peste care domnește un crai (1); regat, împărăție, crăime (2). – Crai + suf. -ie.
8. [Șăineanu, ed. VI] crăie f. regat (vorbă ieșită din uz): vechea crăie a Daciei BĂLC.
9. [Scriban] crăíe f. Vechĭ. Regat orĭ principat.
10. [DOOM 3] crăie (înv.) s. f., art. crăia, g.-d. art. crăiei; pl. crăii, art. crăiile (desp. -i-i-)
11. [DOOM 2] crăie (înv.) s. f., art. crăia, g.-d. art. crăiei; pl. crăii, art. crăiile
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL