Definiție și ce înseamnă crâcnire

1. [DEX '09] CRÂCNIRE, crâcniri, s. f. Acțiunea de a crâcni și rezultatul ei; crâcneală. – V. crâcni.

2. [MDA2] crâcnire2 sf [At: MDA ms / Pl: ~ri / E: crâcni2] (Buc) Producere a sunetului specific ciocănirii Si: crâcnit2.

3. [MDA2] crâcnire1 sf [At: DA ms / V: cârc~ / Pl: ~ri / E: crâcni1] 1 Producere a sunetului imitat prin interjecția crâc Si: crâcneală (1), crâcnit (1). 2 (Înv; fig) Protestare. 3 (Fig) Protest.

4. [DEX '09] CÂRCNI vb. IV v. crâcni.

5. [DEX '09] CRÂCNI, crâcnesc, vb. IV. Intranz. (Mai ales în construcții negative) A protesta prin vorbe, fără prea multă vehemență, a murmura cuvinte de protest, a se împotrivi cu vorba. [Var.: cârcni vb. IV] – Cârc + suf. -ni.

6. [MDA2] cârcni v vz crâcni

7. [MDA2] crâcni2 vi [At: E. GRIGOROVITZA, N. REV. R. I, 64 / Pzi: ~nesc / E: fo] (Buc) A emite sunetul specific ciocănitorii.

8. [MDA2] crâcni1 vi [At: DA / Pzi: ~nesc / E: crâc + -ni] 1 A produce sunetul imitat prin interjecția crâc. 2 (Înv; fig) A protesta.

9. [MDA2] crâcni vi vz crâcni2

10. [MDA2] cricni v vz crâcni

11. [CADE] CÎRCNI, CRÎCNI (-nesc) vb. tr. și intr. 1 A nu scoate nici un sunet, a nu rosti nici o vorbă măcar, a nu zice nici cîrc (întrebuințat mai ales negativ): m’a rugat să nu crîcnesc o vorbă către nimeni (D.-ZAMF.) ¶ 2 A rosti vre-o vorbă, a scoate vre-un murmur (fără negațiune): vai de sufletul lui, dacă îndrăznește să cîrcnească (VLAH.) ¶ 3 ‡ A croncăni: Abia miezul nopții începe să treacă și corbul crîcnea (STAM.) [vulg.].

12. [CADE] CRÎCNI 👉 CÎRCNI.

13. [DLRLC] CÎRCNI vb. IV v. crîcni.

14. [DLRLC] CRÎCNI, crîcnesc, vb. IV. Intranz. (întrebuințat mai ales în construcții negative) A protesta prin vorbe, fără prea multă vehemență, a murmura cuvinte de protest, a se împotrivi cu vorba. Nu admite să crîcnească nimeni. REBREANU, R. I 188. Vasile nu îndrăznea nici să mai crîcnească. BUJOR, S. 93. O dată să-i pună mîna pe gît și nu mai crîcnește! SLAVICI, O. I 340. Cum poci eu să crîcnesc? PANN, P. V. III 115. ♦ (Rar) Tranz. A spune, a dezvălui o taină. Midas-Împărat îl amenința că unde îi stau talpele îi va sta și capul, dacă va crîcni o vorbă măcar către cineva. ISPIRESCU, U. 111. – Variante:cîrcni (ALECSANDRI, T. I 53), (regional) crîgni (POPESCU, B. III 142) vb. IV.

15. [DLRLC] CRÎCNIRE s. f. Acțiunea de a crîcni. Era atîta fermitate în tonul lui, că Grigore se simți întocmai ca odinioară cînd... îi primea dojenile fără o crîcnire. REBREANU, R. I 119.

16. [DLRLC] CRÎGNI vb. IV v. crîcni.

17. [DLRM] CRÎCNI, crîcnesc, vb. IV. Intranz. A protesta prin vorbe, fără prea multă vehemență, a murmura cuvinte de protest, a se împotrivi cu vorba. [Var.: cîrcni vb. IV] – Din cîrc.

18. [DLRM] CRÎCNIRE s. f. Acțiunea de a crîcni.

19. [Șăineanu, ed. VI] crăcnì v. a nu zice cârc, a nu rosti un sunet.

20. [Scriban] crîcnésc v. intr. și tr. (vsl. krŭknonti, a ciripi, „a cîrcîi”, kríkŭ, strigăt; sîrb. kriknuti, a crîcni, krik, strigăt, graknuti, a striga; rus. kriknutĭ, a răcni, kérknutĭ, a ciripi, a piscui. V. cîrc, cîrcotă, cîr, cricesc). Fam. Zic ceva în semn de nemulțămire: l-am mituit c’un pol ca să nu crîcnească, nicĭ n’a crîcnit de frică! V. glămujdez.

21. [DOOM 3] crâcnire s. f., g.-d. art. crâcnirii; pl. crâcniri

22. [DOOM 2] crâcnire s. f., g.-d. art. crâcnirii; pl. crâcniri

23. [DOOM 3] crâcni (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. crâcnesc, 3 sg. crâcnește, imperf. 1 crâcneam; conj. prez. 1 sg. să crâcnesc, 3 să crâcnească

24. [DOOM 2] crâcni (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. crâcnesc, imperf. 3 sg. crâcnea; conj. prez. 3 să crâcnească

25. [DRAM 2021] crâcní, crâcnesc, v.i. (reg., înv.) A protesta, a se împotrivi: „Dacă crâcnea careva la vorbele lui, o să uita-n altă parte, îi și zvârlea în cap crucea, să-i intre învățătura lui Cristos în minte” (Bilțiu-Dăncuș, 2005: 158). – Din crâc + -ni (DEX, MDA).

Sursă: DEX online sub licență GNU GPL

Alte articole interesante...

1. [DEX '98] MEIȘOR, meișori, s. m. Numele a trei plante erbacee din familia gramineelor: […]
1. [MDA2] sanguinarie sf [At: DN4 / Pl: ~ii / E: lat sanguinaria, fr sanguinaire] […]
1. [DFL] Broughtonia sanguinea R. Br. Specie care înflorește primăvara-vara. Flori roșii-purpur, labei în interior […]
1. [DFL] Calothamnus sanguineus R. Br. Specie care înflorește vara. Flori roșii-închis, 4 sepale, 4 […]
1. [DEX '09] SANGVINIC, -Ă, sangvinici, -ce, adj. Sangvin (2). [Var.: sanguinic, -ă adj.] – […]
1. [MDA2] sorbestrea sf [At: GRECESCU, FL. 197 / V: (reg) soarbestre (A: nct) / […]
1. [DEX '09] SANGULIE, sangulii, s. f. (Înv. și pop.) Țesătură foarte fină (de mătase); […]
1. [DEX '09] SANGVINIC, -Ă, sangvinici, -ce, adj. Sangvin (2). [Var.: sanguinic, -ă adj.] – […]
Copyright 2026 © Explicativ.ro