1. [DEX '09] CRĂCĂNUȚĂ, crăcănuțe, s. f. Diminutiv al lui crăcană. – Crăcană + suf. -uță.
2. [DLRLC] CRĂCĂNUȚĂ, crăcănuțe, s. f. Crăcuță; bețișor. Iau două crăcănuțe, adecă două bețișoare asemenea de lungi. MARIAN, INS. 24. Am două crăcănuțe: Pe crăcănuțe Un știubeieș, Pe știubeieș O căpățînă (Trupul omului). GOROVEI, C. 369.
3. [DLRM] CRĂCĂNUȚĂ, crăcănuțe, s. f. Crăcuță; bețisor. – Din crăcană + suf. -uță.
4. [MDA2] crăcănuț, ~ă [At: MARIAN, INS. 24 / Pl: ~i / E: crăcan + -uț] 1-44 smf (Șhp) Crăcană (1-22) (mică). 45-46 smf, a Crăcănel (1-2).
5. [DOOM 3] crăcănuță (rar) s. f., g.-d. art. crăcănuței; pl. crăcănuțe
6. [DOOM 2] crăcănuță (rar) s. f., g.-d. art. crăcănuței; pl. crăcănuțe
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL