1. [DEX '09] CRĂCAN s. n. v. crăcană.
2. [DEX '09] CRĂCANĂ, crăcane, s. f. I. 1. Ramură de copac bifurcată la capăt; lemn sau alt obiect desfăcut la un capăt în două sau în mai multe brațe; fiecare ramificație a unui obiect bifurcat; crac2. 2. Prăjină bifurcată la un capăt, folosită pentru a sprijini crengile prea încărcate de fructe, cumpăna fântânii etc. 3. Pirostrie. ♦ Unealtă făcută din trei prăjini împreunate la capătul de sus și așezate în formă de piramidă, de care se atârnă căldarea deasupra focului. II. Varietate de struguri cu boabe mari, albe sau negre; varietate de vin din astfel de struguri. [Var.: crăcan s. n.] – Cracă + suf. -ană.
3. [MDA2] cracană sf vz crăcană
4. [MDA2] crăcan snm vz crăcană
5. [MDA2] crăcană sf [At: COSTINESCU / V: cra~, crăcan smn / Pl: ~ne / E: cracă + -ană] 1 Cracă ramificată în formă de „V”. 2 Obiect din lemn desfăcut la un capăt în două sau mai multe brațe. 3 (Pex) Fiecare dintre ramificațiile unui obiect bifurcat. 4 Obiect cu două brațe. 5 (Pex) Locul unde se bifurcă o crăcană (4). 6 (Pex) Loc unde ramurile unui copac formează un unghi Si: prăjină. 7 (Mol) Prăjină bifurcată la un capăt pentru sprijinit crengile prea încărcate cu fructe sau frânghia cu rufe puse la uscat. 8 (Mol) Furcă pe care stă cumpăna de la fântână. 9 (Pex) Spânzurătoare. 10 Sapă al cărei tăiș are forma a două coarne. 11 (Lpl) Corn1 (49). 12 (Lpl) Corn1 (61). 13 Ac de păr. 14 Pieptene cu dinții rari pentru strâns părul. 15 Unealtă bifurcată la capăt pentru împănat friptura cu usturoi sau slănină. 16 Lemne prinse în unghi pe care se așază plugul Si: (reg) cobilă, cotumbă, croc, iapă, traglă, trăgători. 17 Pirostrii. 18 Unealtă din trei pari uniți la vârf, de care se agață ceaunul Si: (reg) cujbă, cotumbă. 19 Capră de lemne. 20 (Buc) Furcă de lemn. 21 (Reg; lpl) Lemne între care intră proțapul Si: gemănare. 22 (Arg) Pantaloni. 23 (Pop; îs) Om ~ Om cu picioare lungi și strâmbe. 24 (Îs) Undiță ~ Undiță cu doi sau trei craci. 25 (Mol) Varietate de struguri albi sau negri cu ciorchini lungi, deșirați, cu rămurele alterne Si: căldărușă, crăcănată (7). 26 Vin din crăcană (25) Si: (reg) căldărușă, crăcănată (8). 27 (Îs) Poamă ~ Poamă băbească.
6. [MDA2] crecană sf vz crăcană
7. [CADE] CRĂCAN sn., CRĂCANĂ (pl. -ane, -ăni) sf. 1 Prăjină care în vîrf se desparte în doi craci ca o furcă de fîn: cumpăna ce tot se mai ținea pe crăcana unei furci butucoase (VLAH.) ¶ 2 Fie-care din cracii unei prăjini sau unui băț ce se desparte în formă de furcă, din țepele unei furci, unei căngi, etc. ¶ 3 Trei bețe împreunate la capătul de sus și așezate în formă de piramidă, de care se atîrnă căldarea deasupra focului, alte ori crăcana e alcătuită dintr’un lemn gros vîrît în pămînt, prin capătul de sus al căreia e petrecut printr’o gaură un alt lemn orizontal de care e prins, vertical, un băț cu crestături de care se atîrnă căldarea (🖼 1551): puseră căldarea de fiertură în crăcan (ODOB.) ¶ 4 Fie-care din cele două coarne ale rășchitorului ¶ 5 Ac de păr ¶ 6 pl. Capra tăietorilor de lemne ¶ 7 🌿 Varietate de struguri ¶ 8 F 🫀 Picior, crac: ce de mai crăcane are! [crac1].
8. [DEX '98] CRĂCANĂ, crăcane, s. f. I. 1. Cracă ramificată în formă de V; lemn sau alt obiect desfăcut la un capăt în două sau în mai multe brațe; fiecare ramificație a unui obiect bifurcat; crac2. 2. Prăjină provenită dintr-o ramură de copac bifurcată la un capăt, folosită pentru a sprijini crengile prea încărcate de fructe, cumpăna fântânii etc. 3. Pirostrie. ♦ Unealtă făcută din trei prăjini împreunate la capătul de sus și așezate în formă de piramidă, de care se atârnă căldarea deasupra focului. II. Varietate de struguri cu boabe mari, albe sau negre; varietate de vin din astfel de struguri. [Var.: crăcan s. n.] – Cracă + suf. -ană.
9. [DLRLC] CRĂCAN s. n. v. crăcana.
10. [DLRLC] CRĂCANĂ, crăcane, s. f. I. 1. Cracă ramificată în formă de «V»; lemn sau alt obiect desfăcut la un capăt te două sau în mai multe brațe; ramificațiile unui obiect bifurcat. [Strugurii se zdrobesc] cu mustuitorul, un băț cu trei sau patru crăcane scurte la capăt. I. IONESCU, P. 251. ◊ Fig. Solul o ținea [cartea] în crăcana a două degete, întinzînd brațul cît mai sus cu putință. SADOVEANU, N. P. 187. 8. 2. Ramură de copac bifurcată ia un capăt, folosită pentru a sprijini crengile prea încărcate de fructe, cumpăna fîntînii etc. Scîrția... cumpăna [fîntînii] ce tot se mai ținea pe crăcana unei furci butucănoase. VLAHUȚĂ, N. 122. 3. (Mai ales la pl.) Cerc de fier cu trei picioare, care servește de suport pentru cazan, ceaun sau alte vase care se pun direct la foc; pirostrii. ♦ Unealtă făcută din trei prăjini împreunate la capătul de sus și așezate în formă de piramidă, de care se atîrnă căldarea deasupra focului. Atîrnă căldărușa de mămăligă în crăcane. ISPIRESCU, L. 396. II. s. n. Varietate de struguri cu boabe mari, albe sau negre; varietate de vin din asemenea struguri. – Variantă: crăcan (ODOBESCU, S. I 91) s. n.
11. [DLRM] CRĂCAN s. n. v. crăcană.
12. [DLRM] CRĂCANĂ, crăcane, s. f. I. 1. Cracă ramificată în formă de « V »; lemn sau alt obiect desfăcut la un capăt în două sau în mai multe brațe; ramificația unui obiect bifurcat. 2. Ramură de copac bifurcată la un capăt, folosită pentru a sprijini crengile prea încărcate de fructe, cumpăna fîntînii etc. 3. Cerc de fier cu trei picioare, care servește drept suport pentru vasele care se pun direct la foc; pirostrii. ♦ Unealtă făcută din trei prăjini împreunate la capătul de sus și așezate în formă de piramidă, de care se atîrnă căldarea deasupra focului. II. Varietate de struguri cu boabe mari, albe sau negre; varietate de vin din astfel de struguri. [Var.: crăcan s. n.] – Din crac + suf. -ană.
13. [Șăineanu, ed. VI] crăcană f. 1. prăjină cu doi craci ca o furcă de fân; 2. unealtă de lemn cu două sau trei picioare de care se spânzură căldarea; 3. ac cu craci; 4. Mold. scaunul tăietorilor de lemne; 5. varietate de struguri.
14. [Scriban] crăcánă f., pl. e și ănĭ (d. crac). Lucru ramificat, cum ar fi o prăjină despicată la vîrf p. a susținea ceva. (În Munt. și crácan, n., pl. e). Poamă crăcană (Mold.), un fel de strugurĭ negri cu ramurile rare (Butuciĭ care îi produc se numesc „butucĭ crăcanĭ”, ca adj.). În Munt. crîngană (d. crîng) ca s. f.
15. [DOOM 3] crăcană s. f., g.-d. art. crăcanei; pl. crăcane
16. [DOOM 2] crăcană s. f., g.-d. art. crăcanei; pl. crăcane
17. [MDO] crăcană, pl. crăcane
18. [Argou] crăcan, crăcane s. n. 1. (intl.) pantaloni. 2. cadru confecționat dintr-o sârmă mai groasă al jucăriei numite „invizibilă”.
19. [Argou] la crăcan expr. (intl.) buzunarul pantalonului.
20. [DRAM 2021] crăcánă, crăcane, s.f. 1. Creangă cu capăt bifurcat. 2. Furcă de lemn. – Din cracă + suf. -ană (MDA).
21. [DRAM 2015] crăcană, crăcane, s.f. – 1. Creangă cu capăt bifurcat. 2. Furcă de lemn. – Din cracă + suf. -ană (MDA).
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL