[Scriban] covrigár m. (d. covrig). Făcător saŭ vînzător de covrigĭ, simigiŭ. Est. Iron. (din partea țăranuluĭ, care socotește că orășeanu n’are masă temeĭnică, ca el, ci se mulțămește c’un covrig și o cofă de apă!). Orășean maĭ sărac (nu boĭer), tîrgoveț, burghez. – Fem. -areasă, pl. ese. V. mămăligar, cĭofligar, surtucar, sumănar, opincar.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL