1. [DEX '09] COVRIGAR, covrigari, s. m. Persoană care face sau vinde covrigi. – Covrig + suf. -ar.
2. [MDA2] covrigar sm [At: (a. 1782) IORGA, S. D. XII, 102 / Pl: ~i / E: covrig + -ar] 1 Persoană care face covrigi (1) Si: (înv) covrigiu (1), simigiu. 2 Vânzător de covrigi Si: (înv) covrigiu (2), simigiu. 3 (Dep) Om sărac. 4 (Dep) Om leneș. 5 (Dep) Orășean.
3. [CADE] COVRIGAR sm. ⊕ Cel ce face sau vinde covrigi; simigiu (🖼 1545).
4. [DLRLC] COVRIGAR, covrigari, s. m. (În trecut) Persoană care făcea sau vindea covrigi; simigiu. Covrigarul isprăvise tutunul din lulea și acum era gata să plece. DUNĂREANU, N. 18.
5. [DLRM] COVRIGAR, covrigari, s. m. Persoană care face sau vinde covrigi. – Din covrig + suf. -ar.
6. [Șăineanu, ed. VI] covrigar m. cel ce face sau vinde covrigi.
7. [Scriban] covrigár m. (d. covrig). Făcător saŭ vînzător de covrigĭ, simigiŭ. Est. Iron. (din partea țăranuluĭ, care socotește că orășeanu n’are masă temeĭnică, ca el, ci se mulțămește c’un covrig și o cofă de apă!). Orășean maĭ sărac (nu boĭer), tîrgoveț, burghez. – Fem. -areasă, pl. ese. V. mămăligar, cĭofligar, surtucar, sumănar, opincar.
8. [DOOM 3] covrigar (desp. co-vri-) s. m., pl. covrigari
9. [DOOM 2] covrigar (co-vri-) s. m., pl. covrigari
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL