1. [DEX '09] COTROPITOR, -OARE, cotropitori, -oare, adj., s. m. și f. 1. Adj., s. m. și f. (Persoană, putere, stat) care cotropește; invadator, năvălitor. 2. Adj. Fig. Copleșitor; foarte mare, imens. – Cotropi + suf. -tor.
2. [MDA2] cotropitor, ~oare [At: ODOBESCU, III, 258/5 / Pl: ~i, ~oare / E: cotropi + -tor] 1-2 smf, a (Persoană) care năvălește. 3 a Care inundă. 4-5 smf, a (Popor) care ocupă un teritoriu străin prin violență Si: invadator, năvălitor. 6-7 smf, a (Persoană) care ia în stăpânire ceva. 8-9 smf, a (Persoană) care uzurpă un drept. 10 a (Înv) Nimicitor. 11 a (Înv) Care desființează. 12 a Care înconjoară. 13 a (Înv) Care umple. 14 a (Înv) Acoperitor. 15 a (Înv) Care îngroapă. 16 a (Înv) Care învelește. 18 smf, a (Înv) (Persoană) care calcă în picioare. 19-20 smf, a (Înv) (Persoană) care culcă la pământ. 21 a Care dărâmă. 22 a (Fig) Copleșitor.
3. [CADE] COTROPITOR I. adj. verb. COTROPI: oștile turcești, al căror șuvoiu ~ ... s’a izbit ... de piepturile oțelite ale Românilor (VLAH.). II. sm. Cel ce cotropește, năvălitor: nu e cu putință a sta cu armele împotriva ~ilor (ODOB.).
4. [DLRLC] COTROPITOR, -OARE, cotropitori, -oare, adj. 1. Care cotropește; invadator. ◊ (Substantivat) Dictatura regală a însemnat... pregătirea condițiilor ocupării țării noastre de către cotropitorii fasciști. GHEORGHIU-DEJ, ART. CUV. 20. 2. Fig. Copleșitor, foarte mare, imens. În fiecare zi pasărea venea să se ascundă de căldura cotropitoare, în fiecare zi frunza o ferea și seara cîntecul se împrăștia vesel. GÎRLEANU, L. 41.
5. [DLRM] COTROPITOR, -OARE, cotropitori, -oare, adj. (Adesea substantivat) 1. Care cotropește ; invadator. 2. Fig. Copleșitor ; foarte mare, imens. – Din cotropi + suf. -(i)tor.
6. [Șăineanu, ed. VI] cotropitor a. și m. care cotropește, năvălitor.
7. [DOOM 3] cotropitor (desp. co-tro-) adj. m., s. m., pl. cotropitori; adj. f., s. f. sg. și pl. cotropitoare
8. [DOOM 2] cotropitor (co-tro-) adj. m., s. m., pl. cotropitori; adj. f., s. f. sg. și pl. cotropitoare
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL