1. [DCR2] cotrocenizare s. f. (pol.; după 1989, cu sens negativ în timpul conducerii lui I. Iliescu) Evoluție după indicațiile date de la Cotroceni (sediul Președinției) ◊ „[A.B.] s-a așezat, confortabil [...] în compromisul [...] esențial: cotrocenizarea culturii noastre.” ◊ Rev. 22 2531 III 93 p. 14. ◊ „Un articol semnat de Virgil Ierunca despre «cotrocenizarea culturii».” ◊ Rev. 22 36/93 p. 10 (din Cotroceni + -izare)
2. [DCR2] cotroceniza vb. I (pol.; după 1989) A conduce exclusiv de la centru, de la Cotroceni (sediul Președinției) ◊ „Puterea, în România, este cotrocenizată.” R.l. 14 IX 93 p. 1 (din Cotroceni + -iza)
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL