1. [MDA2] cotorât1 sn [At: IONESCU, P. 249, ap. DA / V: ~tărit1, ~rit / Pl: ~uri / E: cotorî] 1-7 Cotorâre (1-7). 8 Săpat1 la rădăcină. 9 Curățat1 al viei. 10 Legat1 al viei.
2. [MDA2] cotorât2, ~ă a [At: DA ms / V: ~tărit3, ~rit2 / Pl: ~âți, ~e / E: cotorî] 1 (D. plante) Care este ridicat și legat de araci. 2 (D. plante) Care s-a agățat de ceva cu cârceii. 3 (D. vie) Căreia i s-au tăiat vițele. 4 (D. vie) Care a fost săpată. 5 (D. păsări) Care a fost jumulită. 6 Bătut2 cu un cotor (53). 7 Cotrobăit2.
3. [MDA2] cotărit3 sn vz cotorât2
4. [MDA2] cotărit5, ~ă a vz cotorât2
5. [MDA2] cotori vt vz cotorî
6. [MDA2] cotorit1 sn vz cotorât1
7. [MDA2] cotorit2, ~ă a vz cotorât2
8. [MDA2] cotorî [At: DDRF / V: (rar) ~ri / Pzi: ~răsc / E: cotor] 1-2 vt (Agr) A ridica și a lega de araci o plantă. 3 vr (D. plante) A se prinde cu cârceii de ceva. 4 vt A tăia vițele inutile ale viei. 5 vi A săpa pământul din jurul cotorului viei, pentru a tăia rădăcinile date din altoi Si: a cuibări. 6 vt A jumuli o pasăre tăiată. 7 vt A bate pe cineva cu un cotor (53). 8 vi A cotrobăi.
9. [CADE] COTORÎ (-orăsc) vb. tr. 🚜 A ridica vița legînd-o pe araci: după săpat se face cotorîrea viei, adecă să rădică via pe haragi de care se leagă vițele ei (ION.) [cotor].
10. [Scriban] cotorăsc, a -î v. tr. (d. cotor). Sap vița la rădăcină, îĭ schimb pămîntu și o curăț de uscăturĭ.
11. [DAR] cotorî, cotorăsc, vb. IV (reg.) 1. a ridica vița de vie și a o lega de araci. 2. a tăia lăstarii de vie inutili. 3. a scormoni pământul în jurul butucului viței de vie; a cuibări. 4. a jumuli o pasăre. 5. a bate pe cineva cu un cotor de mătură. 6. a căuta ceva cu de-amănuntul; a cotrobăi.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL