1. [MDA2] cotonoagă sf [At: R. IONESCU, C. 191/6 / V: chitănag, chitonag, chitonog, pitonag, pitonog sn / Pl: ~age / E: nct] (Agr) Unealtă în forma unui băț mai gros și ascuțit la un capăt, care servește la săparea gropilor pentru aracii de la vie, pentru răsaduri sau pentru cuiburile de boabe de porumb, de fasole etc.
2. [CADE] COTONOAGĂ2 (pl. -ge) sf. Olten. Picioroangă, cataligă [comp. COTONOG].
3. [CADE] COTONOAGĂ1 (pl. -ge) sf. 🚜 = CHITONOG.
4. [Șăineanu, ed. VI] cotonoagă f. unealtă agricolă de făcut în pământ găurile în cari se pun grăunțele de porumb. [Origină necunoscută].
5. [DEX '09] COTONOG, -OAGĂ, cotonogi, -oage, adj. (Adesea substantivat) Bolnav de picioare, șchiop; p. ext. lipsit de o mână sau de un picior. – Din ucr. kuternoha.
6. [MDA2] cotonog, ~oagă [At: POLIZU / V: chităn~ / Pl: ~ogi, ~oage / E: ucr куторногий] 1-2 smf, a (D. oameni; d. animale) (Individ) bolnav de picioare. 3-4 smf, a (D. oameni; d. animale) (Individ) care umblă șchiopătând. 5-6 smf, a (D. oameni; d. animale) (Individ) care are picioarele strâmbe. 7-8 sm, a (Cal) care are picioarele umflate. 9-10 sm, a (Cal) slab de picioare. 11-12 smf, a (Pex; d. oameni) (Persoană) cu un picior bolnav. 13-14 smf, a (Pex; d. oameni) (Persoană) cu un picior paralizat. 15-16 smf, a (Pex; d. oameni) (Persoană) fără un picior. 17-18 smf, a (Pex; d. oameni) (Persoană) cu piciorul sau mâna strâmbă. 19-20 smf, a (Pex; d. oameni) (Persoană) care nu se poate servi de o mână. 21-22 smf, a (Pex; d. oameni) (Persoană) fără o mână din cot. 23-24 smf, a (Pex) (Om) fără ambele coate. 25-26 smf, a (Câine) cu coada scurtă. 27 (Înv) Mădular. 28 (Înv) Ciot de mădular Cf cotoroage. 29 sf (Reg; lpl) Catalige.
7. [CADE] COTONOG adj. Bolnav sau olog de picioare [rus. koltonogij].
8. [CADE] COTOROAGE sf. pl. 1 F Picioare ¶ 2 Trans. Băn. 🍽 Piftie (mai ales de picioare de porc), răcituri: bucatele de căpetenie în ziua de Bobotează sînt răciturile sau ~le (MAR.) [comp. COTONOAGĂ2].
9. [DLRLC] COTONOG, -OAGĂ, cotonogi, -oage, adj. (Despre oameni și animale) Bolnav de picioare, șchiop; p. ext. lipsit de o mînă sau de un picior. Sări de pe căluțul cotonog, părăsi drumul și intră în ierburi. CAMILAR, N. I 302.
10. [DLRM] COTONOG, -OAGĂ, cotonogi, -oage, adj. Bolnav de picioare, șchiop ; p. ext. lipsit de o mînă sau de un picior. – Ucr. kuternoha.
11. [Șăineanu, ed. VI] cotonog a. bolnav de picioare (despre câini și vite). [Cf. pol. KUTEKNOGA, șchiop, paralizat].
12. [Scriban] cotonóg, -oágă adj. (rudă cu pol. kuternoga, șchĭop, olog. d. noga, picĭor. Cp. și cu vsl. konsŭ, kusŭ, cu coada retezată, konsŭ, bucată. V. chitonog, cotorog, cĭontonog, șofîrnog, nojiță, potnojă, conț, cîș). Cĭung orĭ olog (indiferent). N. pl. Sud. Chitonoage, picĭoroange. Iron. Cotoroage, cĭoante (picĭoare).
13. [Scriban] pitonóg n., pl. óage (din pintenog, cotonog, papaĭnog, în care nog e vsl. noga, picĭor). Vest. Un băț care are la un capăt o traversă pe care apeșĭ cu picĭoru în pămînt ca să facĭ găurĭ de pus sămînța saŭ de înfipt haragiĭ (numit în est chitonog, chitănog și chitonag, ĭar în Munt. cotonoagă). Pl. Catalige, niște prăjinĭ pe care se poate fixa picĭoru p. a merge la oarecare înălțime de la pămînt, cum obișnuĭesc păstoriĭ și curieriĭ ruralĭ în landele Franciiĭ. – Se numesc și pitoroage și pitonoage (Bz.), picioroage (Rț.) și maĭ des picĭoroange (supt infl. luĭ picĭor). În Trans. sud picĭoroange și chitoroange, patine (de lemn cu șina de fer). – P. înț. de „păsărĭ cu picĭoroange”, naturaliștiĭ ar face maĭ bine să zică picĭorongate, ca buzat, care are buze marĭ; codat, care are coadă (mare); moțat, care are moț, ș. a. V. brucesc.
14. [DOOM 3] cotonog adj. m., s. m., pl. cotonogi; adj. f., s. f. cotonoagă, pl. cotonoage
15. [DOOM 2] !cotonog adj. m., s. m., pl. cotonogi; adj. f., s. f. cotonoagă, pl. cotonoage
16. [DER] cotonog (cotonoagă), adj. – 1. Șchiop. – 2. Invalid. Pol. kuternoga „șchiop”, rut. kutornogyi „paralitic” (Cihac, II, 77; Löwe 81; DAR). – Der. cotonoagă (var. chitonog, chitonag), s. f. (țăruș); cotonogi, vb. (a rămîne șchiop; a contracta o boală de picioare; a da lovituri la picioare; a bate, a lovi); cotonogeală, s. f. (bătaie, pedepsire; boală a oilor, ale căror copite se crapă ca urmare a umezelii).
17. [DAR] cotonoagă, cotonoage, s.f. (reg.) unealtă agricolă de forma unui băț mai gros, ascuțit la un capăt care este îmbrăcat în fier; cu el se fac găurile în pământ pentru sădirea firelor de răsad sau pentru aracii de la vie; chitonog, chitonag.
18. [DAR] cotonoage s.f. pl. (reg.) picioroange.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL