1. [DEX '09] COȚOFANĂ, coțofene, s. f. Pasăre din familia corvidelor, sedentară, de mărimea unui porumbel, cu coada lungă, cu penele de pe spate negre, lucioase, iar cu cele de pe piept și de pe partea inferioară a aripilor albe (Pica pica). – Cf. ucr. kucohvostyp.
2. [MDA2] coțofană sf [At: CANTEMIR, I. I. I, 33 / Pl: ~fene / E: ns cf ucr куцохвостий] 1 (Orn) Pasăre din familia corvidelor, cât un porumbel, cu coadă lungă, cu penele de pe spate negre, iar cele de pe piept albe (Pica pica). 2 (Orn) Pasăre din familia corvidelor, cu ciocul puternic, întors la vârf, cu coada în formă de daltă, mai lungă decât corpul, cu penele negre pătate cu alb, care fură obiecte sclipitoare și este gălăgioasă Si: (reg) caragață, caragațin, ciorcobară, ciorcușă, coțofeică, frașcă, garagace, sarcoi, scaragață, țarcă, țarcoi, țărcușă, vrașcă (Pica caudata). 3 (Îvp; îe) Mâncat de ~feni pe șale Bubos. 4 (Îae) Jupuit. 5 (Prt) Femeie rea. 6 (Prt) Femeie guralivă. 7 (Prt) Țigancă. 8 (Reg; pan) Bucată de lemn ca o cătușă care ține împreună capetele celor doi căpriori pe care se sprijină acoperișul casei Si: (reg) cătușă, chingă, cocoșlău, găinar, limba-caprei Vz limbă, primblă, prinsoare, scleamă. 9 (Reg; pan) Fiecare dintre capetele furculițelor ce se încrucișează peste inima carului.
3. [CADE] COȚOFANĂ (pl. -fene) sf. 1 🐦 Pasăre neagră, cu pîntecele alb, cu coada lungă, care-și face cuibul în formă de ghem, în vîrful copacilor, e cunoscută pentru limbuția ei, căci îi toacă gura într’una, pentru rapacitatea ei, căci fură ori și ce, chiar de nu-i folosește la nimic (Mold. „țarcă”) (Pica caudata) (🖼 1540): coțofenele s’au abătut pe vîrfurile copacilor (BR.-VN.) ¶ 2 Ⓕ F Poreclă dată Țiganului și Țigăncii: ce te-a apucat, mă rog, coțofano, de cîrîi ca cioara ’n par? (ALECS.) ¶ 3 pl. 🔧 Căpătîiele lișițelor sau furculițelor ce se încrucișează peste inima carului ¶ 4 💒 Bucată de lemn prinsă de doi căpriori, la o casă, ca să nu se desfacă, numită și „cătușă” sau „limba caprei” (👉 🖼 850).
4. [DEX '98] COȚOFANĂ, coțofene, s. f. Pasăre din familia corvidelor, de mărimea unui porumbel, cu coada lungă, cu penele de pe spate negre, lucioase, iar cu cele de pe piept și de pe partea inferioară a aripilor albe (Pica pica). – Cf. ucr. kucohvostyp.
5. [DLRLC] COȚOFANĂ, coțofene, s. f. Pasăre răpitoare de mărimea unui porumbel, avînd o coadă lungă și răsfirată,penele de pe spate negre, lucioase, iar cele de pe piept și partea inferioară a aripilor, albe (Pica caudata). Și coțofana zboară, speriată, Pe cea mai naltă creangă din copac. BENIUC, S. 42. Zburau pe deasupra lui graurii și ciocîrlanii moțați, coțofenele și atîtea alte păsări ale cîmpului. CAMILAR, TEM. 340. Rîdea o coțofană într-o salcie veche și vremea de toamnă era lină. SADOVEANU, M. C. 65. – Pl. și: coțofane (ANGHEL, PR. 6).
6. [DLRM] COȚOFANĂ, coțofene, s. f. Pasare de mărimea unui porumbel, cu coada lungă, cu penele de pe spate negre, lucioase, cu cele de pe piept și de pe partea inferioară a aripilor albe (Pica caudata). – Comp. ucr. kucohvostyp.
7. [Șăineanu, ed. VI] coțofană f. 1. pasăre din genul vrăbiilor cu ciocul în formă de cuțit, cu coada lungă, cu pene albe și negre; 2. fig. toacă-gura; 3. sensuri tehnice: a) bucată de lemn ce ține doi căpriori ca să nu se desfacă; b) pl. căpătâiele furculițelor carului (ce aduc cu ciocul păsării). [Cf. gr. mod KÓTSYFAS, mierlă: ambele păsări sunț negre la față].
8. [Scriban] coțofánă f., pl. ene (rudă cu ngr. kótsyfas, merlă). Sud. O pasăre din neamu corbuluĭ și a gaițeĭ, cu penele albe și negre și numită încă și caragață, țarcă și știrică (pica caudata). Fig. Femeĭe vorbăreață.
9. [CADE] CARAGACE, CARAGAȚĂ (pl. -ațe). CARAGASCĂ sf. 🐦 = COȚOFANĂ [tc. kargaça < ngr. καρακάξα; comp. bg. karakaška].
10. [CADE] ❍ CIORCOBARĂ (pl. -re), CIORCUȘĂ (pl. -șe) sf. Băn. 🐦 = COȚOFANĂ.
11. [CADE] ❍FRAȘCĂ sf. 🐦- COȚOFANĂ.
12. [CADE] ȚARCĂ (pl. -ăroi) sf. Mold. tr.-Carp. 🐦 = COȚOFANĂ1: pe cîte un măcieș sălbatic, țărcile se adunau gâlcevitoare (GRL.); cînd cîntă țarca pe lîngă casă, are sa-ți vie oaspeți (GOR.); dacă în zori de zi, din cuibul de ~ numai una sboară afară, putem ști că de bună seamă va să plouă (MAR.) [ung. szárka].
13. [DOOM 3] coțofană s. f., g.-d. art. coțofenei; pl. coțofene
14. [DOOM 2] coțofană s. f., g.-d. art. coțofenei; pl. coțofene
15. [MDO] coțofană, pl. coțofene
16. [Onomastic] COȚOFANĂ subst. – Ioan (Î Div); Coțofanu, R. (AO XIX 173); – clucer (Î Div); Coțofen/i, -ești ss.
17. [Argou] hoț ca o coțofană expr. hoț înrăit; cleptoman.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL