1. [DEX '09] COTIUGAR2 s. n. v. cotigar1.
2. [DEX '09] COTIUGAR1 s. m. v. cotigar2.
3. [MDA2] cotiugar sm vz cotigar
4. [CADE] ❍ COTIUGAR sm. Mold. Căruțaș [cotiugă].
5. [DLRLC] COTIUGAR s. n. v. cotigar2.
6. [DLRM] COTIUGAR s. n. v.cotigar1.
7. [Scriban] cotĭugár m. Cel ce conduce cotĭuga. S. n., pl. e. Mold. nord. Cotĭugă.
8. [DEX '09] COTIGAR2, cotigari, s. m. (Pop.) Persoană care are o cotigă sau cară cu cotiga. [Var.: cotiugar s. m.] – Cotigă + suf. -ar.
9. [DEX '09] COTIGAR1, cotigare, s. n. (Pop.) Căruță joasă și lungă cu care se transportă poveri. [Var.: cotiugar s. n.] – Contaminare între cotigă și car.
10. [MDA2] cotigar [At: D. ZAMFIRESCU, CONV. LIT. XLIII, 915 / V: ~iugar / Pl: ~i sm și ~e sn / E: cotigă + -ar] 1-6 sm Persoană care are o cotigă (1, 3-7) Si: cotijnic (1-6). 12 sm Persoană care cară cu cotiga (1, 3-7) Si: cotijnic (7-12). 13 sn Căruță lungă și joasă cu care se transportă greutăți mari.
11. [DEX '98] COTIGAR2, cotigari, s. m. Persoană care are o cotigă sau cară cu cotiga. [Var.: cotiugar s. m.] – Cotigă + suf. -ar.
12. [DEX '98] COTIGAR1, cotigare, s. n. Căruță joasă și lungă cu care se transportă poveri. [Var.: cotiugar s. n.] – Contaminare între cotigă și car.
13. [DLRLC] COTIGAR1, cotigari, s. m. Persoană care are o cotigă sau cară cu cotiga. V. căruțaș.
14. [DLRLC] COTIGAR2, cotigare, s. n. (Și în forma cotiugar ) Căruță joasă și lungă, trasă de cai sau de boi, cu care se transportă poveri. Un cotiugar cu fîn de unde ronțăia molcom un cal. C. PETRESCU, Î. II 104. Sub ale razelor mănunchiuri Stă răsturnat pe cotiugar, Cu brațele ca niște trunchiuri. LESNEA, I. 110. – Variantă: cotiugar s. n.
15. [DLRM] COTIGAR1, cotigare, s. n. Căruță joasă și lungă cu care se transportă poveri. [Var.: cotiugar s: n.] – Din cotigă + car.
16. [DLRM] COTIGAR2, cotigari, s. m. Persoană care are o cotigă sau cară cu cotiga. – Din cotigă + suf. -ar.
17. [DOOM 3] cotigar2 (persoană) (rar) s. m., pl. cotigari
18. [DOOM 3] cotigar1 (căruță) (rar) s. n., pl. cotigare
19. [DOOM 2] cotigar2 (căruță) (rar) s. n., pl. cotigare
20. [DOOM 2] cotigar1 (persoană) (rar) s. m., pl. cotigari
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL