1. [DEX '09] COTI, cotesc, vb. IV. 1. Intranz. (Despre râuri, drumuri etc.) A-și schimba direcția, a face un cot (I 2); (despre ființe sau vehicule) a face o cotitură, a părăsi drumul drept; a cârmi. ♦ Tranz. (Neobișnuit) A îndrepta în altă direcție. ♦ Tranz. A conduce pe cineva pe un drum întortocheat. 2. Tranz. (Rar) A atinge, a lovi cu cotul (I 1) pentru a-și face loc. ♦ Refl. recipr. A-și face semn (reciproc) cu cotul. Din cot.
2. [MDA2] coti2 [At: ANON. CAR. / V: coți / Pzi: ~tesc / E: cot2] 1-2 vir (Înv) A (se) atinge cu cotul2 (1) Si: (îrg) a (se) coteli (11-12), a (se) ghionti, (înv) a (se) încota. 3-4 vir (Înv) A (se) lovi cu cotul2 (1) Si: (îrg) a (se) coteli (13-14), a (se) ghionti, (înv) a (se) încota. 5 vt (Înv) A-și face loc prin mulțime cu coatele2 (2) Si: (îrg) a coteli, a ghionti (înv), a încota. 6-7 vir (Înv) A(-și) face semne cu cotul2 (1) Si: (îrg) a (se) coteli (16-17), a (se) ghionti, (înv) a (se) încota. 8 vt (Înv) A intra în vorbă cu cineva atrăgându-i atenția cu cotul2 (1) Si: (îrg) a coteli (18), a ghionti, (înv) a încota. 9 vr (Înv; d. oameni) A petrece cu cineva Si: a încota. 10 vi (D. drumuri, râuri etc.) A-și schimba direcția Si: (reg) a cotigi (1). 11 vr (Nob) A se încovoia. 12 vi A se abate din drumul său Si: (reg) a cotigi (2). 13 vt (C. indică drumul) A părăsi Si: (reg) a cotigi (3). 14-15 vt A merge sau a fugi în zigzag Si: (reg) a cotigi (4). 16 vt A conduce pe cineva pe un drum cotit, spre a-l rătăci Si: (reg) a cotigi (5). 17 vt (Rar) A întoarce ceva într-o altă direcție Si: (reg) a cotigi (6). 18 vt (Rar) A ocoli ceva, deplasându-se pe o linie curbă, nu dreaptă Si: (reg) a cotigi (7). 19 vt (Rar) A evita pe cineva Si: (reg) a cotigi (8). 20 vt (Înv) A cotări1 (1) Cf cot2 (41). 21 vt (Înv; pan) A bate. 22 vt (Înv) A cotări1 (2) Cf cot2 (46).
3. [MDA2] coti1 i [At: POMPILIU, B. 1009 / V: cuti, cutiu / E: coteț] Strigăt cu care se alungă vițelul la coteț.
4. [MDA2] coți v vz coti2
5. [MDA2] cuti i vz coti1
6. [MDA2] cutiu i vz coti1
7. [CADE] COTI (-tesc) I. vb. tr. 1 A atinge, a lovi cu cotul: cotind uniforme în dreapta și în stînga (NEGR.) ¶ 2 A măsura cu cotul capacitatea unui vas: coti, buțile cu vin ¶ 3 A măsura cu cotul pînzeturi, etc. II. vb. intr. 1 A face o cotitură, a nu ținea linia dreaptă (vorb. de un drum, de o apă, etc.): drumul ... cotind pe după o coastă, se pierde ca o dungă de fum (VLAH.) ¶ 2 ~ la dreapta, la stînga, a cîrmi, a apuca la dreapta, la stînga (vorb. de călător, de un car, etc.); cotind la stînga, ea se pierduse pe după deal (CAR.). III. vb. refl. 1 A face cotituri (vorb. de un drum, de o apă) etc. ¶ 2 A se atinge, a se lovi cu cotul, a-și da coate: toți ... se coteau și se întrebau cine-i individul care joacă ca un desperat (GN.).
8. [CADE] COTIT I. adj. 1 p. COTI ¶ 2 Cu cotituri, cu ocoluri: drum ~. II. sbst. Faptul de a coti, de a cotări: ~ul vaselor.
9. [DEX '98] COTI, cotesc, vb. IV. 1. Intranz. (Despre râuri, drumuri etc.) A schimba direcția, a face un cot (I 2); (despre ființe sau vehicule) a face o cotitură, a părăsi drumul drept; a cârmi. ♦ Tranz. (Neobișnuit) A îndrepta în altă direcție. ♦ Tranz. A conduce pe cineva pe un drum întortocheat. 2. Tranz. (Rar) A atinge, a lovi cu cotul (I 1) pentru a-și face loc. ♦ Refl. recipr. A-și face semn (reciproc) cu cotul. – Din cot.
10. [DLRLC] COTI, cotesc, vb. IV. 1. Intranz. (Despre rîuri, drumuri, străzi etc.) A schimba direcția, a face un cot (3). Și pleacă drumețul pe-un drum ce cotește. MACEDONSKI, O. I 144. Unde cotește valea și drumul, acolo sînt vărăriile. SLAVICI, O. I 69. Drumul se oprește, Prin cadru cotește. TEODORESCU, P. P. 491. ◊ Refl. (Neobișnuit) Unde Oltu se cotește, Stăi, bade, și odihnește. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 266. 2. Intranz. (Despre ființe sau vehicule, adesea determinat printr-un adverb de direcție) A schimba direcția, a face o cotitură; a cîrmi. V. abate. Încă pe întuneric, am cotit pe după moara cu roțile oprite. SADOVEANU, N. F. 58. Miul voinicul La munte suia, Pe cal dormita, Iar murgul cotea Și se poticnea. TEODORESCU, P. P. 496. ◊ Tranz. A îndrepta în altă direcție. Tînăra își uda florile, ciupea cîteva frunze îngălbenite, cotea puțin capul și privea în grădină. SADOVEANU, O. IV 109. 3. Tranz. (Rar) A părăsi un drum și a merge în altă direcție. O urmărea cum iese în drum, cum cotește ulița, către ogoare. CAMILAR, TEM. 244. Murgului păsa, Somn i se făcea Și drumul cotea, Drumul că lăsa, Cîmpul apuca. TEODORESCU, P. P. 490. ♦ A conduce pe cineva pe un drum întortocheat. Mergea ce mai mergea. Pîn’de oaste-l depărta. Prin rărișe Mi-l sucea, Prin cotișe Mi-l cotea. TEODORESCU, P. P. 502. 4. Tranz. (Rar) A atinge, a lovi cu cotul pentru a-și face loc. Și cotind fete străine Pricină de rîs făcea. COȘBUC, P. II 213. Făcîndu-mi loc printre dame... cotind uniform? în dreapta și în stîngă. NEGRUZZI, S. I 38. ◊ Absol. În adunări cînd intră Ircan cotește-mpinge. NEGRUZZI, S. II 206. ♦ (Rar) Refl. reciproc. A-și face semn cu cotul; a-și da coate. Mamele, privind-o-n horă. Se cotesc: Olio, tu leică, Ce mai drac frumos- de noră! COȘBUC, P. I 97. Orice damă l-ar fi văzut... nu s-ar fi putut opri de a se coti cu vecina sa. NEGRUZZI, S. I 16.
11. [DLRM] COTI, cotesc, vb. IV. 1. Intranz. (Despre rîuri, drumuri etc.) A schimba direcția, a face un cot (2); (despre ființe sau vehicule) a face o cotitură; a cîrmi. ♦ Tranz. (Neobișnuit) A îndrepta în altă direcție. Cotea puțin capul și privea în grădină (SADOVEANU). 2. Tranz. (Rar) A părăsi un drum și a merge în altă direcție. Cotește ulița către ogoare (CAMILAR). ♦ A conduce pe cineva pe un drum întortocheat. Prin rărișe mi-l sucea, Prin cotișe mi-l cotea (TEODORESCU). 3. Tranz. (Rar) A atinge, a lovi cu cotul pentru a-și face loc. ♦ Refl. A-și face semn (reciproc) cu cotul. – Din cot.
12. [Șăineanu, ed. VI] cotì v. 1. a cârmi, a apuca într’o parte a drumului: a coti la dreapta, la stânga; 2. a măsura cu cotul un vas sau pânzeturi; 3. a face cotituri: unde Oltul se cotește; 4. a-și da coate: se cotiau între ei.
13. [Scriban] cotésc v. intr. (d. cot). Ocolesc, fac o cotitură: trăsura, rîu cotește la stînga. V. tr. Fac semn, izbesc cu cotu. Măsor capacitatea butoaĭelor cu cotu. V. refl. Îmĭ daŭ coate: se coteaŭ uniĭ pe alțiĭ.
14. [DOOM 3] coti (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. cotesc, 3 sg. cotește, imperf. 1 coteam; conj. prez. 1 sg. să cotesc, 3 să cotească
15. [DOOM 2] coti (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. cotesc, imperf. 3 sg. cotea; conj. prez. 3 să cotească
16. [DE] COTEȘTI, com. în jud. Vrancea; 4.457 loc. (1991). Centru pomicol și viticol. Vinificație. Stație de c. f.
17. [Argou] a coti mișto expr. (intl.) a da bacșiș bun.
18. [Argou] coti, cotesc v. t. a fura.
19. [DAR] coti! (cuti!) interj. (reg.) cuvânt folosit pentru alungarea vițeilor.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL