1. [DEX '09] COTEICĂ, coteici, s. f. (Rar) Cățea mică. – Cotei + suf. -că.
2. [MDA2] coteică1 sf [At: HII, 252 / Pl: ~ici / E: cotei2 + -că] (Pop) 1-8 Femelă cotei2 (1-8). 9 (Fig) Femeie cu o conduită incorectă, necinstită.
3. [MDA2] coteică2 sf [At: COMAN, GL. / Pl: ~~ci / E: nct] (Reg) 1 Albie. 2 (Îe) A schimba ~ca A deveni, din prieteni, dușmani.
4. [CADE] ❍ COTEICĂ 👉 COTEIU.
5. [DEX '98] COTEICĂ, coteici, s. f. Cățea mică. – Cotei + suf. -că.
6. [DLRLC] COTEICĂ, coteici, s. f. Cățea mică. Au aruncat oscioarele unei coteici. SBIERA, P. 120.
7. [DLRM] COTEICĂ, coteici, s. f. Cățea mică. – Din cotei + suf. -că.
8. [Scriban] cotéĭcă f., pl. ĭ (d. cotei). Cățea maĭ mică. Țipă coteĭca (saŭ cățeaŭa) de ger, e ger foarte aspru.
9. [CADE] COTEICUȚĂ (pl. -țe) sf. dim. COTEICĂ: Am o ~ neagră, Tot cîmpul aleargă Și tot urdă face (GOR.), ghicitoare despre „coasă”.
10. [CADE] COTEIU1 sm., COTEICĂ (pl. -ci) sf. 🐒 Cățel (cățea) care nu crește mare; cîine (cățea) de vînat cu picioarele scurte (🖼 1531): se aținea cu un băț împotriva a doi cotei ce dau tîrcoale mesei (D.-ZAMF.); au aruncat oscioarele unei coteici ca să le mănînce (SB.) [comp. rus. kotejko „cotoiu”].
11. [DOOM 3] coteică (rar) s. f., g.-d. art. coteicii; pl. coteici
12. [DOOM 2] coteică (rar) s. f., g.-d. art. coteicii; pl. coteici
13. [DAR] coteică s.f. (reg.) amvon (la biserică).
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL