1. [DEX '09] COTECIOR, cotecioare, s. n. (Rar) Diminutiv al lui coteț. – Coteț + suf. -ior.
2. [MDA2] cotecior sn [At: GORJAN, H. II, 37 / Pl: ~oare / E: coteț + -ior] 1-14 (Șhp) Coteț (1-3, 5-6, 8-9) (mic).
3. [CADE] COTECIOR (pl. -cioare) sn. dim. COTEȚ: un ~ pentru porci (RET.).
4. [DLRLC] COTECIOR, catecioare, s. n. (Rar) Diminutiv al lui coteț. Am un cotecior Plin cu iezișori Și n-are ușă nicăieri (Dovleacul). PĂSCULESCU, L. P. 81.
5. [DLRM] COTECIOR, cotecioare, s. n. (Rar) Diminutiv al lui coteț.
6. [DOOM 3] cotecior (rar) s. n., pl. cotecioare
7. [DOOM 2] cotecior (rar) s. n., pl. cotecioare
8. [DRAM 2021] coteciór, cotecioare, s.n. Coteț mic: „Păstorița era tare săracă. Ședea într-o colibă mică, cât un cotecior și n-avea alte cele decât hainele de pe ea” (Bilțiu-Dăncuș, 2005: 127). – Din coteț „adăpost pentru animale” + suf. -ior (MDA).
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL